fedaykinn

Antarctica

2011-11-13T22:28:00.001+02:00

1958. Expeditia japoneza de cercetare in Antarctica, condusa de profesorul Ushioda, e fortata, datorita conditiilor meteo absolut groaznice, sa paraseasca baza Showa. Nava-spargator, Soya, nu poate sa patrunda pana la baza si-tunci, echipa de cercetatori, dupa multe discutii, e preluata cu elicopterul si fortata sa-si lase acolo cei 15 caini husky, legati in lanturi, in formatie. Aveau hrana pentru o saptamana, timp in care profesorul era convins ca va reveni.

Ushioda se intoarce in Japonia si cauta din rasputeri resursele si intelegerea pentru un nou drum. Nu gaseste acest sprijin si demisioneaza de la Universitate, in ciuda tuturor rugamintilor conducerii.

Intre timp, opt dintre caini, reusesc sa rupa lanturile (Riki, Anko, Shiro, Jakku, Deri, Kuma, Taro, şi Jiro), dar alti şapte nu au fost atât de norocoşi. Calatoresc in pustiul polar, fortati sa se hraneasca din cadavre de foci, fecale si resturi scoase de apa din crevase. Dupa alte cateva luni, mai multi câini mor sau dispar în gheţar. Riki e rănit mortal de o orca în timp ce încerca să-i protejeze pe Taro şi Jiro. Anko şi Deri cad prin gheata si mor congelati. Shiro a căzut de pe o stâncă, iar Jakku dispare în pustie.

In tot acest timp, Ushioda umbla prin tara, ravasit, intalnindu-se cu familiile de la care luase cainii, cerandu-si iertare ca nu i-a putut apara. E copleit de sentimentul ca si-a tradat tovarasii de expeditie si si-a incalcat onoarea. Oficialitatile din Hokkaido decreteaza ca si "prieteni", cainii morti in expeditie.

Dupa unsprezece luni, Ushioda pleaca, impreuna cu iubita lui, sa ingroape cainii pe care i-a parasit in Antarctica. Impreuna cu fostul lui partener de cercetari, profesorul Ochi, gaseste cadavrele a sapte caini. Cand crede ca asta e tot, se intalneste cu cei doi frati, Taro si Jiro, nascuti in Antarctica.

Ulterior, Jiro moare la varsta de 4 ani, in timpul expeditiei din 1960. Corpul sau e depus la Muzeul National de Stiinta din Ueno, Tokyo. Fratele sau mai mare, Jiro, se intoarce la Universitatea din Hokkaido, unde moare de batranete, la varsta de 15 ani, acolo fiind si ingropat.

Nankyoku Monogatari. Antarctica, 1983. Vangelis, coloana sonora. Magic.

http://www.youtube.com/watch?v=7D6DbixCnEs

clairvoyant

2011-10-29T12:02:00.001+03:00

Într-o scrisoare a lui Cioran către Noica, la spartul târgului, când rușii deja își instalaseră regimul de ocupație la București, acesta îl îndemna pe bunul său prieten să vină la Paris. Printre motive se număra nu numai dorința lui Cioran de a avea alături pe cineva într-un oraș nou și necunoscut, ci și de a-l feri pe Noica de ceea ce filosoful pesimist din Rășinari intuia că urma să vină: „Te vei retrage inevitabil la gurile Dunării, unde se va cânta iremediabil Doina, iar Miorița va deveni curvă.”

Exercitiu de admiratie

dossard no 100 - DICU

2011-10-28T13:28:00.003+03:00

3...2... cuvintele le stii. sunt toate pentru tine.la fel si noi, cu totii. prietenii tai - cei reali, dar si cei fara un chip anume. sensei, lupta asta ai castigat-o! te apropii de sosire! inca vreo 3 pasi si-ai ajuns. te odihnesti putin, dupa aia, la un ceai, in Sahara? (raluca)

pas dupa pas, maitre! maitre, pas dupa pas sunt dupa tine si cu sufletul alaturi. nu stiu daca ti-a zis sam, dar am facut semimaratonul singur, saptamana trecuta. ti-l dedic. am scos un timp mai bun si fara mana pe spate. si inca mai puteam sa alerg. daca poate un prost ca mine asta, matale zbori pe-acolo. hai, te pupa tata si te-asteapta cu berbecut si cu copila mica, sa te stranga in brate. (sabin)

Am promis, doar, ca va multumesc fiecaruia pentru fiecare mail pe care mi l-ati trimis acolo, atunci...

do

2011-10-24T17:21:00.000+03:00

N-are legatura cu nimic din ce mi se intampla. Nicioadata n-a avut. E copilul meu, il cresc de aproape 17 ani si, niciodata, cu o singura exceptie, n-am simtit asta. Atunci, acum 7 ani, pierdusem tot. Mi-a trebuit mult sa ma ridic. Nu mi-e rusine sa spun toate astea, am facut lucruri nedemne. Dar ea a ramas langa mine, sau eu langa ea, nu stiu prea bine. Mi se pare ca e singurul lucru coerent, din viata mea.

Astazi, lumea imi spune ca trebuie sa le arat altora cum sa se ridice... ce ironie..

Tot astazi, simt ca nu mai merge. Intru acolo si ma intreb ce caut intre peretii aia. Care e rostul meu, acolo. Oamenii simt asta si ma trag de maneca, aidoma unui copil care se uita la tine, intrebator.

Da, as putea lua o pauza, dar lucrurile astea nu merg cu pauze. Nu cresti copii cu pauze.

Nu-mi mai vine sa predau. Am spus mereu ca nu sunt un model.

2011-10-18T21:13:00.001+03:00

Zidul... Pentru prima oara.
Nu-mi dati lectii, stiu tot ce trebuie stiut, eu le-am inventat.
A venit...

Leto

2011-10-07T17:07:00.002+03:00

"... cu fiecare zi care trece, deveniti tot mai ireali, tot mai straini si mai indepartati de ceea ce constat ca am devenit eu, in acea zi. Eu sunt singura realitate si, indepartandu-va de mine, va pierdeti realitatea... Iata de ce voi sfarsi prin a nu mai face nimic, restituind totul unor oameni inspaimantati care, in acea zi, se vor trezi singuri si obligati sa actioneze ei insisi..."
Leto

gaijin

2011-10-05T23:56:00.000+03:00

Gradina nu avea nimic neobisnuit. Poate doar o predilectie a stapanului pentru maci si crizanteme albe. Undeva, intr-un colt, cativa bonsai uscati, faceau nota discordanta, indemnand la tacere. In vreme ce vantul pieptana macii dimprejurul lor, ei ramaneau nemiscati, arzand sec freamatul cromatic.

Casa pastra ceva din aerul vechilor vremuri, cu trei trepte de lemn la intrare, care scartaiau sfios cand erau calcate. Undeva, spre capatul aleii pietruite, pasarile se adunau sa bea apa din mica fantana arteziana pe care nimeni nu stia cine si cand o construise.

Nemura venise tarziu in seara asta. Urca scarile necalcand niciodata pe mijlocul treptelor, poate si de-acolo scartaitul acela sfios. Arunca o privire spre mica fantana, cateva pietre cazusera dupa ultima furtuna, ar fi trebuit sa le aranjeze, dar parca ceva nu-l lasa. Isi lasa pantofii la intrare si usa se deschise in fata lui.

- Ai intarziat, il intampina Hiroko, luandu-i geanta. S-a intamplat ceva?

- Uneori, planurile se mai schimba, ii raspunse barbatul, sarutand-o pe frunte si lasand in mana ei un rucsac cafeniu.

Femeia avea in jur de 55 de ani, dar arata mult mai tanara. Daca n-ai fi stiut ca e bolnava nu i-ai fi dat mai mult de 25. Boala survenise in urma infestarii cu un virus necunoscut, cand Nemura era copil. Fusese rascumparata de Ito, oyabun-ul cu ochi kaki si, de-atunci se intalnea cu el periodic, pentru a-i prelua poruncile. De fapt, Nemura era cel care indeplinea sarcinile. Hiroko il ingrijea, ii pregatea armele, iar el facea ce trebuia facut. Era pactul pe care-l facuse femeia cu oyabun-ul. Urma sa plece impreuna cu baiatul orfan, dar, trebuiau sa-i dea ascultare fara cracnire. Adevarul e ca ii purta un soi de recunostinta pentru faptul ca-i luase din bordelul acela sordid, unde Hiroko plangea in fiecare zi, uitandu-se la luna.

- S-a uscat si al patrulea, ai vazut? zise Nemura, desfacandu-si un bandaj din jurul genunchiului.

- Imi pare rau, chiar am incercat tot posibilul. Poate nu ti-e dat sa cresti bonsai. Sau poate ... trebuie sa te opresti. Barbatul gemu usor cand intinse piciorul. Stia ca nu se poate opri decat daca Hiroko murea sau, daca Ito il dezlega.

- Poate-ar trebui sa vorbesc cu el...zise Nemura. Intr-o buna zi va intelege.

- Inutil. Ito n-o sa inteleaga niciodata. Cum a mers azi?

- Bine. A suferit exact cat trebuia sa sufere. Poate in viata viitoare va invata sa fie mai bun si n-o sa ne mai intalnim. Spune-mi Hiroko, tu n-ai vrea sa plecam de-aici?

- Cum sa plecam? Dar Ito? Si gradina ... Si-apoi, oricum nu mai dureaza mult. N-as vrea sa-ti fiu o povara.

- Eu iti sunt povara, prietena mea draga. Din cauza mea s-a intamplat tot.

- Tu ai fost un miracol, copile. Casa aia se facuse scrum, nici acum nu stiu cum ai scapat. Iar ai tai au murit inainte sa stie cat de beti erau.

- Unul pare ca nu s-a uscat de tot... sopti barbatul, cu ochii spre gradina. Are cateva frunzulite care nu-i mor, dar nici nu mai vrea sa dea altele.

- N-am sa-ti mai repet. Ai sa intelegi, intr-o zi... Apropo, va trebui sa cumperi alte ace. Astea s-au cam dus, ii spuse femeia, ridicandu-se putin mai greu. Stia acupunctura foarte bine. De fapt, chiar ea il invatase pe Nemura. Atat de bine, incat, uneori, atunci cand sabia sau pistolul erau imposibil de folosit, acele rezolvau problema. Intre timp, Nemura sau chiar ea mai mergeau pe la bolnavi si-i tratau, fara bani.

- Ce mai stii de ea, intreba el, cu ochii inchisi.

- Vrei sa-ti fac o supa, sau astepti sa se termine iepurele de fript?

- Astept iepurele, raspunse, strangandu-si buzele ca si cum si le-ar fi refuzat. Totul e in regula pentru maine, la Nagoya?

- Intoarce-te pe stanga, sa scot acele, ii raspunse Hiroko, asezandu-se in genunchi langa el. Nici astazi Nemura nu stia ce parfum foloseste. De fiecare data i se parea ca miroase a frunze rosii, uscate.

- E in regula tot. Ito vrea sa-l faci sa sufere mult. O sa-ti poti folosi katana. Individul locuieste intr-un apartament, singur.

- Hiroko-chan, azi mi s-a parut ca ezit... M-am taiat singur.

....

In blocul de la capatul strazii, nu se auzea niciun zgomot. Usa de la intrarea in scara, era deschisa. Urmau trei trepte, Nemura n-o calca pe prima, era o superstitie, sarea intotdeauna prima treapta a vreunei scari. Stranse si mai mult degetul mare pe tsuba katanei, vrand parca sa se convinga ca inca era acolo. De ceva vreme, incepuse sa se indoiasca. In cei aproape 15 ani, in care il slujise pe Ito, isi facuse treaba fara sa comenteze. Stia ca avea o datorie de spalat. Ar fi putut renunta, fireste, dar rusinea ar fi ramas nespalata. In ultimul timp, se uita mai mai mult ca de obicei, la degete. I se parea ca se stramba tot mai mult.

Aproape fara concursul creierului, cu o rapiditate diabolica, puse un genunchi jos, surprins de un falfait deasupra capului. Mana ramase inclestata pe maner, dar nu trase lama. Porumbelul iesise deja prin luminator, lasand in urma lui un miros caldut.

- Cine e? Vocea din apartament era gajaita si tulbure. Asta il linisti, oarecum pe Nemura.

- De la compania de electricitate, in legatura cu pana de curent.

In primii centimetri de la deschiderea usii, Nemura incepu deja rugaciunea: kanji bosatsu, hannya, haramita-ji.. Intotdeauna se ruga, inainte de a incepe lucrul. Stia bine ce face, dar se simtea putin mai usurat, rugandu-se. Mana pleca brusc singura, vesela ca era libera sa danseze. Inainte sa scoata lama, piciorul stang ii rupse barbatului mirat o coasta din dreptul inimii. A doua lovitura ii viza gatlejul, sa nu poata tipa si, in acelasi timp sa-i creasca durerea din piept. Inchise incet usa, in urma lui, aproape rabdator. Gura victimei schita niste strambaturi aidoma mastilor pe care le purtau ainu, in vechime.

Gya-tei, gya-tei, hara gya-tei, hara so gya-tei, bo-ji sowa-ka... Statea foarte aproape de fata nefericitului si se ruga cu ochii intre-deschisi. Ii infipsese lama un sfert, in abdomen, Ito voise sa sufere mult, sa simta durerea mult timp. Niciodata femei, niciodata copii, asta era regula. Cum te numesti, ii sopti la ureche, scotand putin lama. Trecura cateva momente bune, pana sa poata distinge ce spuse amaratul. Toda... Toda... Niciodata femei, niciodata copii, Toda! Sha-ri shi, shiki-fu i-ku... Inainte sa simta ca lama ii paraseste pantecul, jumatate din gatlej era taiat, improscand sange pe covorul bej din incapere. Macilor le merge bine, crizantemelor, la fel. De ce nu-mi traiesc bonsaii? Le dau tot...

Nemura il lasa sa se zvarcoleasca aproape afectuos si, inainte sa bage lama inapoi, in teaca, il scuipa. I se parea un fel de motiv pentru care nu-i traiau toate plantele.

...bo ji sowa-ka... In urma lui, usa se inchise usor, fara zgomot, iar Nemura incepu sa coboare scarile aproape sfios. Peste doua zile Ito voia sa-i vorbeasca. Era prima oara, dupa multa vreme, in care se vedeau fata in fata. Aproape mereu, Hiroko intermedia totul, de la fotografia victimei, pana la bani. De data asta, Nemura se simtea intr-un fel, dezbracat.

...

- Poti sa te asezi, stii ca esti ca la tine acasa, aici. Ito nu parea deloc batran. Cu o mustata subtire si ras pe cap, nu-i dadeai 70 de ani. Avea niste maini aproape electrice, nu trebuia sa te atinga, ca sa le simti forta. Ochii erau kaki, asta il mirase intotdeauna pe Nemura. Nu mai intalnise niciodata o asemenea culoare, la nimeni. O fi de la opiu, ii venea mereu in cap ideea asta. Se aseza in seiza, in fata lui, usor piezis si cu mainile pe genunchi.

- Oya-bun... Ramase cateva secunde cu capul lipit de covor. Mirosea a tutun.

- Ridica-te, prietene, ii raspunse Ito, apucand ceainicul si turnand putin pe langa ceasca. Hmm, imbatranesc, o sa scapati in curand de mine. Zambi infricosator. Niciodata Nemura nu stiuse cum sa se simta in preajma omului asta. Parca nici n-avea timp sa se teama de el.

-Iti multumesc pentru afacerea de acum doua zile. Am inteles ca totul a fost in regula, jigodia aia a primit ce-a dat si el. Hiroko a primit deja plata, da?

- Hai, oya-bun, totul e in regula, arigato gozaimashita..

- Te rog, serveste, le am de la un prieten american. Sunt facute de mana, nu prea mai gasesti azi, asa ceva. Cutia de trabucuri parea gigantica in mana osoasa si aproape timida.

Flacara chibritului accentua dintr-o data, expresia metalica a lui Ito, atunci cand acesta isi aprinse trabucul. Nemura nu stiu cine l-a chemat pe nefericitul din dreapta lui si cand intrase.

- Sayo, e a doua oara cand chibriturile sunt ude. O sa invatati vreodata sa va faceti treaba asa cum trebuie?

- Hai, Ito-sama, sumimasen. Pare ca vremea ploioasa le-a inmuiat. Se retrase aplecat din sale, bucuros ca inca e in viata.

- Nemura, stii de ce te-am chemat? il intreba brusc, uitandu-se tinta in ochii lui.

- Nu, oya-bun. Banuiesc ca vrei sa-mi vorbesti de alta afacere.

- Afacere... zambi batranul, tragand inca un fum... Nu, nu e vorba de nicio afacere. Am simtit ca tu vrei sa-mi vorbesti. M-am inselat?

- Nu, oya-bun. De ceva vreme as fi vrut sa-ti spun ca incep sa obosesc. Parca ezit de fiecare data. Nu e vorba de increderea in justetea cererilor tale, doar ca... voiam sa te intreb daca nu crezi ca mi-am platit deja, datoria.

Fumul semana, oarecum, cu parfumul lui Hiroko. M-am tampit, isi spuse, scuturandu-se.

- Datoria... murmura, Ito. Datoria ta, Nemura, n-o poti plati singur. Onoarea familiei mele n-a fost patata de tine, tu esti doar un accident intamplat pe drum. Uite, iti promit ca ma voi gandi la asta. Acum, insa, as vrea sa-ti propun o noua lucrare. De data asta e vorba de ceva cu totul special. Tu esti singurul care-o poate face. Si nu e vorba doar de maiestria ta. Ai sa intelegi de ce te-am ales pe tine. Hiroko iti va da, ca de obicei, informatiile. Pe urma, vom vorbi si despre datoria ta. Poti pleca, acum.

- Ito-sama...

Mergea pe strada, masurandu-si pasii cu o oarecare stangacie. De ce-a vrut sa-l vada? Nicio afacere nu-i fusese ceruta personal de Ito, pana acum. In fine...

In casa era racoare, arsita neobisnuita a primaverii nu incalzise inca, peretii. Hiroko il descalta de pantofi, intr-un fel neobisnuit. Nemura o apuca de umeri si-o ridica, uitandu-se curios in ochii ei.

- Daca n-ai fi avut toata viata grija de mine, as fi fost convins c-ai pus ceva la cale, impreuna cu Ito.

- Pus la cale, nu e tocmai exprimarea corecta, dar da, trebuie sa vorbim. De data asta, e ceva special. O sa vorbim dupa masa.

Era la a patra ceasca de sake, de obicei nu bea asa mult, dar acum se simtea vulnerabil.

- Copile, e vorba de o femeie. Lui Nemura i se bloca mana pe ceasca. Cum, femeie... ingaima.. Niciodata n-am...

- Da, stiu, ti-am zis, acum e cu totul altceva. Dupa asta vei fi liber. Si eu. Intr-un fel sau altul. Trebuie s-o faci. Trebuie sa ai incredere in mine. Asa cum ai avut pana acum. Si-as mai vrea sa-ti spun ceva.

Discutia dura cam o ora. Nemura aflase toate detaliile. Hiroko insistase asupra manierei foarte scurte de lucru, era cerinta lui Ito. Sa nu sufere. Ca de obicei, barbatul nu intreba care e motivul executiei, desi... o femeie... Urma sa fie otravita. Iar inainte de asta, Nemura trebuia sa bea un ceai cu victima. Nu inteleg nimic, isi spuse. Cum adica, trebuia sa-si plateasca iubirea? Adormi incredibil de repede.

Era o noapte linistita, nimic nu trada ce avea sa urmeze. Satul in care plecase pentru a-si termina treaba, era la vreo 50 de km de Kyoto, mersese cu trenul pana acolo. Se simtea nesigur si vinovat, pentru prima oara. Nu era vorba de cei pe care ii ucisese pana atunci, era ceva ciudat in afacerea asta. Ito mai avusese o cerinta. Femeia urma sa aiba fata acoperita pana dupa ce va fi fost ucisa. Si nu-i va vorbi. Abia apoi trebuia sa i-o descopere. Ce dracu' e toata tarasenia asta? Ar fi putut sa nu accepte, dar... De ce i-a spus ca dupa asta vor fi liberi? Mai mult decat atat, fara nicio arma la el, se simtea iar, dezbracat. Isi impuse sa se concentreze asupra lucrului.

In semiintunericul din incapere, kimonoul rosu al femeii asezate in fata lui, parea nehotarat. Uneori isi pierdea culoarea si se misca aidoma unei stafii. Femeia intinse mana, cerandu-i in tacere, plicul cu otrava. Era o otrava facuta manual, din pistil de crizanteme. Particularitatea acesteia era ca nu putea fi detectata la autopsie. Nu era un compus chimic, ci un melanj natural, asa ca nu lasa urme.

Nemura se simtea ca intr-un vis. Parca era un robot. Intr-un fel inuman, nu el avea controlul si initiativa miscarilor. Raspundea automat, fara sa se poata opune, cererilor mute ale femeii. Cineva de-afara ar fi vazut doar vechiul ritual al ceaiului. Ce ?? Una din miscarile femeii ii paru extrem de familiare, dar nu reusea nicidecum sa identifice de unde. Turna, pur si simplu docil, otrava din pliculet, in ceasca femeii. Simtea un fel de amorteala calduta in tot corpul, iar creierul avea accese rare de revolta, simtindu-se un simplu executant.

La un moment, un zvacnet usor trada efectul otravii. Femeia aluneca usor inainte, cazand cu fruntea de podea. Asemenea vechilor samurai, constata stupid, Nemura. Inainte sa se apropie de ea, inima incetase deja sa mai bata. Nu suferise deloc, asa cum ceruse Ito. Doar doua gemete, ciudat de cunoscute. Barbatul o ridica la pieptul lui, dezvelindu-i chipul. In clipa aceea, gura i se stramba intr-un rictus inuman si totul in jurul lui intra intr-un vartej inimaginabil. Isi pierdu cunostinta fara a avea timp sa se opuna...

....

Trecusera, deja, cam trei saptamani de cand Nemura terminase cu vechea viata si-si incheiase socotelile cu Ito. Intr-adevar, batranul s-a tinut de cuvant. Hiroko nu suferise deloc. Otrava fusese preparata chiar de ea, invatase reteta cand traia in bordel, de la un client chinez. Nici acum Nemura nu-si revenise complet. Intelegea pe deplin justetea actului sau, doar ca...

Hiroko stiuse toata viata, c-a gresit. Pactul pe care-l facuse cu Ito fusese unul ... cinstit. Atunci cand daduse foc bordelului, voise se se razbune pe parintii lui Nemura. Tatal acestuia lucra spion pentru ocupantii americani, iar maica-sa se vindea tot lor. In demersul ei nauc, de-a spala rusinea unei natiuni tradate, ucisese un copil nevinovat. Copilul lui Ito. Avea cam 3 ani. Ito facea parte dintr-o veche familie de ultranationalisti, repudiati dupa Restauratia Meiji. In acea vreme, Yakuza pastra inca, regulile si onoarea vechilor samurai. Doar ca, mai tarziu, scoasa in afara legii, trebuia sa-si asigure supravietuirea. Ito conducea acel bordel. Si-si ascunsese acolo, copilul, incercand sa-l apere. O parte din bani mergea la autoritatile locale, iar Hiroko stia asta.

La incendiu, Ito a salvat-o, impiedicand-o sa se sinucida. A obligat-o sa il creasca pe Nemura, ca pe copilul ei, in schimbul pastrarii secretului. Iar boala ei facea parte din pact. Ito o otravea incet, pana cand Nemura urma s-o ucida, spalandu-i rusinea.

Nemura intelegea perfect tot ce se intamplase. Hiroko il educase impecabil. Toate cioburile se lipeau acum, ca prin farmec. Intelegea de ce femeia ii repeta mereu ca trebuie sa-si plateasca iubirea. Si de ce Ito, tinandu-l intr-o zi pe dupa umeri, ii zambi amar, spunandu-i ca nu putea avea femeia iubita, pana nu-si termina treaba.

...

Tanara ii mangaie obrazul, cu mana ei mica. Nu semana aproape deloc cu maica-sa.

- Te iubesc, Shauna... sopti Nemura, aproape de clavicula ei.

- Te iubesc, dragul meu. Si-ti multumesc. Mama e linistita, acum...

Heaven and Earth

2011-07-03T22:06:00.001+03:00

In '93, Stone facea filmul. I-a iesit bine, e magic, sa mor daca nu. Minutul 00.47. M-a urmarit chipul fetei aleia, cativa ani buni. Tot in '93, eu bantuiam prin India. O Indie saraca, dezbinata, plina de contradictii. Intr-o seara, am vazut o fetita identica, avea vreo 12-13 ani si vreo 35 de kilograme, carand un sac imens, de orez, in spate. Muncea, incarca nave...
A observat cineva ca berzele nu stau acolo unde e zgomot?
Btw, cred ca a fost singura ocazie in care Kitaro a facut muzica adevarata..

http://www.youtube.com/watch?v=dIsfEvul-5E&feature=related

o emisiune

2011-06-12T21:45:00.000+03:00

Aici m-a pus Sanda Nicola cu botul pe labe... Ca sa nu uit.

Iar tu, Ioana ... o sa platesti :)

http://inregistrari.b1.ro/view-generatia_cu_cheia_de_gat-76.html

alt bors de peste

2011-06-03T16:07:00.002+03:00

Din ciclul “viata-i frumoasa, noroc ca-i scurta”:

- Pai ma Paule, n-ai cum sa oferi si entertainement si siguranta… ar fi trebuit sa intelegi asta.

Punct.

A, sa nu uit, mi-ati face un mare bine daca n-ati vota filmul ala. Chiar stiu despre ce vorbesc, nu ma contraziceti.

http://www.youtube.com/watch?v=NHa1ThS9avA

Discovery channel

2011-05-31T12:33:00.002+03:00

"În urma campaniei Oricine poate fi erou, începută în luna martie a acestui an, Discovery Channel a realizat 10 documentare de scurtmetraj despre poveştile unor români care pot fi considerati „eroi Discovery”, prin pasiunile, curiozitatea şi spiritul lor de aventură. Filmele vor putea fi urmărite în premieră la TIFF, luni 6 iunie, la Meeting Point, începând cu ora 21.30."

http://www.realitatea.net/discovery-channel-aduce-la-tiff-10-documentare-romanesti-de-scurtmetraj_839789.html

of course...

2011-05-20T23:44:00.002+03:00

stairs ahead -
my knees talking...
and the raven's tears...

http://www.youtube.com/watch?v=1vP-bONWw38

Unu

2011-05-20T23:14:00.004+03:00

"... si numai Dumnezeu va sti ce voi alege, caci lama mea o vor deopotriva si ingerul si demonul. Si amandoi ma invata de bine..."

Paul Dicu - Sunt un inger beat
http://www.youtube.com/watch?v=W-iXMhy8jKI&feature=related

PS. da, am inceput cartea...

Inca o zi obisnuita

2011-05-14T20:55:00.005+03:00

Acuma, sa mor daca stiu: o fi noroc sau ghinion? Io zic ca e noroc, desi...

Lucrurile stau asa. Cu vreo 3 kilometri inainte de Tulcea, intr-o curba fara vizibilitate, un baiat bun, cu o masina neagra, se gandeste el sa stranga curba si sa intre pe sensul meu. Donc, imi taie fata, incerc sa evit, evit, ies in decor, pe griblura, imi fuge roata spate si ma culc pe dreapta. Credeti cumva ca omul a oprit sa vada ce-a facut? Aiurea, se grabea. Asa ca, am o gaura in genunchiul drept, adica ACEL genunchi. O gaura la vreo 2-3 cm de osul rotulei, care mi-a rupt muschiul, zici ca a iesit un glont pe-acolo. Imi pare tare rau ca n-am apucat sa fac o poza sangelui care tasnea din gaura, cred ca mi-ar fi crescut gradul de farmec, nu ziceti? Osul e aproape intact, deci, sunt norocos, nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost daca mi l-as fi spart.

Deci, se prelimina neste deficultati: vreo luna pauza, stau in pat - ia uite cum am timp sa incep de scris cartea , motorul are ceva de reparat, acum, cand stau tare bine cu banii, nu? Si, luni, ii asteptam pe baietii de la Discovery, sa facem filmarile. Pai ce filmari facem noi, acum? Poate doar sa invat repede ceva goblen, sa nu vina oamenii aia degeaba. A si pe 4 iunie mergeam cu baietii la Tusnad, la un semimaraton. Acum, cred ca merg doar ca injurator afectuos.

Doare de ma cac pe mine, stau in pat (!!!) si, ce e fain, doctorita auzise de mine la radio. Pai, pac pac, nu?

Ce pizda ma-sii se intampla aici, stimati telespectatori?

Lasand la o parte sarcasmul asta imberb, ma bucur. Pai nu va zic eu ca-s norocos?

PS - la vreo 3 metri de locul distractiei, jucau pocker doi baieti. Ingropati. Nu le-am vazut cartile, ca erau acoperite de crucile lor. Sa traiesti baieti, de data asta, zic pas...

Maistre, viata nu-i un bors de peste...

2011-05-08T18:36:00.006+03:00

Sabin gateste bine. Bine rau, va spun eu, c-am mancat din mana lui. Din a lui Cipake, inca nu, da-mi zice ceva ca si el pune probleme. Dar, aseara, amandoi se uitau la doua capete de crap si se contrau despre cum se face un bors de peste. Aterizez acolo si sunt luat la intrebari despre osul amar. Zic, baieti ia stati ma, asa. Vreunul dintre voi a facut vreodata un bors de peste? Pai, sa vezi, ca avem reteta si... Bai baieti, eu v-am intrebat ceva. Pai... nu, n-am facut. Bine, atunci las' ca va da tata unul. Cipake era chiar circumspect, omul s-a batut din rasputeri. Cu vreo 10 minute inainte sa-l termin, cade cerul pe mine, aflu ceva. Nu, n-am sa va spun ce. Eram cazut, Sabin ma vede si ma intreaba ce e. Ii zic, coane, nici macar eu nu pot avea chiar tot. Da' bine ca macar am terminat borsul, nu cred ca l-as mai fi putut face. La sfarsit, oameni cazuti pe jos de placere, glorie totala pe capu' meu - a se observa modestia de care dau dovada.
http://www.youtube.com/watch?v=VCHAkScJ5eY
Sabin are o fetita, pe Leia. Pana si ea a mancat din borsul ala. Copilul asta mi-a dat lacrimile aseara. Asa, pur si simplu. Si-i spun Cosminei, sotiei lui Sabin, luati-o din bratele mele, acum, ca nu mai rezist. Eram cazut.. Descoperisem cat de gol sunt..

Astazi, la fel de cazut, ii povesteam lui Sam despre victoria mea din bucatarie dar si despre cadere. Omul, saracul incearca sa-mi intinda o mana si glumeste: bre, maistre, viata nu-i un bors de peste...

later edit: si mai vine si Andrei Craciun, unul dintre putinii jurnalisti care inteleg si, uite:

http://www.adevarul.ro/societate/Romanul_care_a_invins_demonii_si_desertul_0_476352646.html

http://www.adevarul.ro/societate/Paul_Dicu-_-Nu_seman_cu_Bianca_Dragusanu_si_nici_nu-mi_doresc-_Nu_vreau_sa_fiu_o_stire_0_476952517.html

Multam mult, Andrei.

actionam responsabil

2011-05-04T14:44:00.000+03:00

Nu-i suficient ca iar imi joaca vocabularul feste si nu-mi da vorbe pentru povestile din desert (da' i le sorc eu, ca le meritati), mai mult decat atat, se pare ca va trebui (?!) sa scriu si-o carte despre cursa. De fapt, nu numai despre cursa ci despre cum se intampla lumea inauntrul individului care face cursa asta. Se intampla sa scriu despre mine, asta o sa-mi dea ceva de furca fiindca, daca pana la cursa m-ati convins voi ca trebuie sa scriu despre mine, acum mi se pare un soi de narcisism pe care, cica, trebuie sa-l exersez, zic niste oameni. Pe care incep sa-i cred, de altfel.

Nu ma cac pe mine, sa stiti, chiar imi dau seama ce inseamna asta si-am s-o fac pentru ca v-o datorez.

Maine particip la un simpozion, sunt invitat de niste oameni absolut deosebiti care, au considerat ca eu as avea ceva de spus in sensul asta. Astia sunt oamenii: http://www.actionamresponsabil.ro/

Acuma, sincer sa fiu, nu stiu daca eu chiar sunt un model sau, unul de urmat neaparat - le-am si spus asta - dar, cert e ca incep sa aud din ce in ce mai tare, proverbul acela chinezesc: ai grija cui ii salvezi viata, ca-i ramai dator...

Voua

2011-04-28T15:32:00.001+03:00

Nu, n-am patit nimic. Si nici nu v-am uitat. Cum Dumnezeu as putea sa va uit?! Cum ar putea sa va uite bucatile mele de carne, oasele mele si, mai ales, mintea mea, care nu mai avea atunci, alte repere decat cele date de voi, cei care mi-ati ridicat genunchiul de jos, de nu mai stiu cate ori. Fizic, adica.

Mi-am luat doar un timp sa-mi gasesc vorbele (nici acum nu stiu daca le-am gasit), pentru a incepe sa va multumesc personal, voua, celor care mi-ati construit fizic si moral, pasii. A, sa nu uit, ii spuneam Diacriticei, pe drumul ei de intoarcere de la aeroport, ca jumatate din pasii facuti de mine in desert, sunt ai vostri. Sa fiu al dracu' daca va mint. Hopa, iar vorbesc urat, deci sunt bine ( vorba lu' Sam, intr-a doua zi, parca: "ii e foame, se misca, vorbeste urat, deci e bine"). Si-am sa pun si pozele de pe-acolo, sa va puteti bucura de muierea asta strasnica, de-i zice desert.

Da, sunt bine. Datorita voua...

Ca sa nu uit

2011-03-17T17:13:00.002+02:00

Prin '86-'87, cand incepusem eu sa "dau cu pumnu' ", ai mei nici n-au vrut sa auda de-asa ceva. Ceausescu, teama, etc. Prin '95 renuntasem si la viata pe mare, in timp ce altii dadeau bani grei sa se imbarce.

Tot prin '95, venisem de la un stagiu tehnic din Belgia. Il cunoscusem acolo pe unul din oamenii care mi-au dat o imagine deosebita a vietii. Se numea Hisashi Nakamura, era maestrul conducator al unei scoli de budo. Sam si Jean isi aduc aminte bine momentul, eram marcat.

Dupa cateva demonstratii tinute de mine prin tara, taica-meu, uitandu-se la inregistrari, ii spune maica-mii, vizibil mirat:

- Ba, sa vezi ca asta al nostru o sa faca ceva cu sportul asta al lui! Era prima data cand incepea sa creada in ce fac. Dupa vreo 3 luni, murea. Ne-am despartit certati. Dupa alte 6 luni, plecam in Franta. Nu voiam sa mai aud de nimic de pe-aici.

Acum 7 ani, moare maica-mea, dupa vreo 4 ani de suferinte inimaginabile. N-am facut aproape nimic s-o ajut, eram un bou. A trebuit sa moara in chinurile alea, ca sa inteleg ce inseamna sa lupti.

Am sa termin cursa, am s-o termin, grijania mamii ei!

Na, ca sa ma mai intrebati de ce ma duc acolo...

http://www.youtube.com/watch?v=9IrWyZ0KZuk

Pentru Sam

2011-03-01T17:36:00.001+02:00

Fratilor, spuneti-mi cum vreti, aruncati cu noroi, cu ce vreti voi, dar mi-e teama. Sa dea dracu', mi-e teama rau. Dupa stagiul asta de-acum o saptamana, mi-am busit genunchiul, nu rau, doar cat sa-mi faca viata amara in exact ultima luna. Inca nu mi-am cumparat echipamentul, cu exceptia incaltarilor. Am mari probleme si cu hrana liofilizata, nu prea o gasesc, daca stiti ceva in sensul asta, dati-mi un semn, va rog.

Azi am primit un e-mail de la organizatori, care-mi spun ca trebuie sa mai completez o data certificatul medical si electrocardiograma de efort, pe care sa le prezint in ziua administrativa dinaintea inceperii cursei. Eu trimisesem certificatul prin posta, belea, cica nu e bine. In fine...

Stiu cum suna toate astea, e vaicareala pur-sange. Da' sa mor, de azi in exact o luna sunt acolo, am un morcov cat China si-o stare... Nu mi-o spuneti p-aia cu asa e normal, ca nu mai am 15 ani. Si nu mi-am trait viata prin vreo biblioteca.

later edit: din nu stiu care motive, Fabrice (Decathlon) nu mai da niciun semn. Sper sincer sa nu fi patit ceva, pentru ca altfel nu inteleg ce se intampla. Pe scurt, cu doua saptamani inainte, nu am echipament. Nu mai am timp sa ma gandesc ce s-a intamplat, trebuie sa back-up. Adica, strans rapid bani pentru cumparat din alta parte. Am strans ceva, mai am nevoie de vreo 500 de euro. Ce sa mai zic?

?

2011-02-16T22:49:00.000+02:00

Azi, 17 km, 1h40', cu 7 kg, greutate, inclinatie 2-3%. Timpi de pensionar. Nu mai am vlaga de vreo saptamana. Ce mama dracu' se intampla? Am vreo 114 motive de facut sabaki, vitamine, vreme, supraantrenament ( rahat, mereu patesc asa), a trecut varful de forma (aoleo, s-a basit mireasa daca-i asta, e nasol rau).

Creve, in pizda ma-tii !!!!

Sunt un amator

2011-02-12T20:10:00.000+02:00

Azi era sambata si, ca atare, aveam planificata o tura lunguta, de vreo 22 de km. Soare, vant de-aveam nisip si-n cur, vreme buna, deci. Creierul, muci. O veste primita ieri mi-a cracanat toate sinapsele. Donc, alergat 7 km, m-am oprit de 5 ori. Mai mult am mers. Ce cacat facem noi, aici?

100

2011-02-08T14:45:00.000+02:00

Cu voia si ajutorul domniilor voastre, numarul 100 din lista. Inshallah!

http://www.darbaroud.com/resultats/participants.php?epreuve_id=2011

http://www.youtube.com/watch?v=wy7LVotUaEM&feature=related

Exista !!

2011-01-21T14:02:00.004+02:00

Sam imi tot repeta c-am sa gasesc banii, nu stia nici el de unde, dar imi spunea c-or sa vina. Undeva, pierduta rau in intuneric, statea si speranta mea c-o sa-i gasesc. Doar ca, o vedeam din ce in ce mai greu. Se epuizau si ultimele locuri de unde credeam c-am sa primesc ajutorul. Ma uitam cu groaza la calendar, iar materialele despre MdS nici nu voiam sa le mai vad, imi faceam sange rau. N-am crezut niciun moment ca materialele din media, facute de Camelia Dontu de la Protv, Adrian Georgescu de la Gazeta Sporturilor si Marius Vintila de la Guerrilla, or sa aduca vreun ajutor. Dar, batut la cap de Sam, am facut-o si pe asta. Stiam ca doar o minune ma mai putea scoate din belea. Si minunea a venit alaltaieri-noapte. Pe langa ora 12 noaptea, primesc un telefon, la care initial nici nu voiam sa raspund. Pe scurt, omul isi cere scuze de deranj - abia atunci gasise numarul meu - si-mi spune sa consider ca problema mea referitoare la bani, s-a rezolvat. Coaie, zic, sa mor daca intra bine gluma asta, acum. Chiar nu-mi arde de plezneli d-astea. Draga prieten, zice, repet, suna-ma maine dimineata sa-ti dau banii de care ai nevoie. Inchei conversatia jumate bulversat, jumate convins ca e gluma proasta. Dimineata il sun, telefonul inchis. Mielule, imi zic, ai inghitit-o. La un minut dupa asta, ma suna un prieten de la BCCO Constanta si ma invita sa ne intalnim toti trei la o cafea. Dupa jumatate de ora, ma uitam prostit la cei 2000 de dolari pe care omul nostru ii scosese (fara stirea nevestei, deh) din portofel si pe care mi-i pusese in fata. Nu mai intelegeam nimic.

Pe scurt, amicul de la BCCO vazuse absolut intamplator materialul Cameliei Dontu de la Pro si, tot absolut intamplator, in timpul unei betii facute in noaptea respectiva cu binefacatorul meu, vine vorba de mine. Omul face ochii mari cand aude ca singurul roman din Romania n-are bani sa plece la cursa si, la 12 noaptea, se ridica de la masa si ma suna. Restul il stiti.

Nici acum nu-s revenit complet. Desi eu sunt primul care crede in minuni si desi spun mereu ca-s cel mai norocos din lume, totusi... stimati telespectatori, ce-a fost asta??

Nici nu stiu cui sa multumesc mai intai. Am sa revin si-am sa va iau la rand, pe voi, toti cei care-ati crezut in mine si-n dementa asta in care-am intrat. Sunt nauc.

Dar, datorita voua, sunt la START...

http://www.youtube.com/watch?v=DWw9tboDtrg

De ce?

2011-01-11T22:27:00.001+02:00

Am mai incercat, o data, sa spun de ce-mi bat eu capul si picioarele cu blestematia asta de cursa si, de ce ne-ar privi ea pe toti. Va spun sincer, dupa experienta de la Sahara Marathon, de anul trecut, imi gasesc din ce in ce mai greu cuvintele. Incerc, cu mare greutate, sa-mi tin speranta ca voi aduna fondurile de participare.

M-am obisnuit, pur si simplu, cu replica "oamenii mor de foame si-si pierd slujbele si tie-ti arde de Sahara?". Si-mi e tare greu sa le explic de ce TOCMAI in aceste momente, oamenii trebuie sa CONSTRUIASCA. Tocmai cand ai gura plina de nisip, trebuie sa-ncerci sa faci castele din nisipul ala.

Nu, nu e un moft. Nu e o vacanta trendy - ha, nu vreti sa mergeti in vacanta asta, va spun eu, mai ales ca la cursele astea chiar se moare, fara exagerare. Nu e nici macar vreun pariu facut cu mine.

Si nici vreo cale, calea o fac eu, cu fiecare pas facut in nisipul asta. Si-atunci, de ce? Ce treaba avem noi cu desertul, cu ce ne priveste pe noi cursa asta? De ce-ar trebui ca fiecare din noi s-o facem? Pentru ca, singurul lucru care ramane, e ceea ce construiesti. Singurul dar pe care ti-l poti face fara sa te uiti la pret, e sa TE construiesti pe tine. Si cursa asta te dezghioaca si te reconstruieste, si-ti canta un prohod existential, si te renaste la sfarsit, precum un pantec turbat si afectuos.

Si ne mai priveste pentru ca, din taxa asta de participare se duc niste bani, la fel ca si la Sahara Marathon, spre oameni bolnavi de cele mai groaznice maladii, carora noi le intoarcem spatele, facandu-ne ca nu exista. Si ce, mi-au zis unii, noi n-avem bolnavii nostri? Ba da, ii avem, dar asta nu inseamna ca n-avem dreptul de a ne alege felul in care sa ne spalam pacatele. Da, asa-mi tin eu genunchiul jos si-asa-l invat sa se ridice. Avem fiecare deserturile noastre in care ne pierdem, tipam, muscam si ne bem sangele propriu. Si, la capatul lor, cei mai norocosi renasc. Si-nteleg cine sunt.

Am sa ma opresc aici. Nu va plictisesc. Si nici macar nu contez eu in demersul asta, sincer. Nu sunt deloc vreun model. Am incercat doar sa arat de ce "ne priveste" acest fel de curse.

Va multumesc pur si simplu, tuturor celor care aveti aceasta nebuneasca incredere in mine.

PS: Si mai multumesc celor care mi-au atras atentia ca n-am publicat contul. Acesta este:

RO65INGB0000999901815872 ING Romania, cont in lei.
Si da, am si cont de Paypal, pentru adresa: asaxxum@gmail.com

alt PS: Si-am mai promis ceva. Daca se vor strange mai multi bani decat voi avea nevoie, voi dona restul catre urmatorul roman care va vrea sa plece acolo, data viitoare.

RO65INGB0000999901815872 ING Romania, cont in lei. Paypal : asaxxum@gmail.com

2011-01-10T16:16:00.003+02:00

Iar tipam ca n-am bani, dar nu pusesem contul. Si iar mi-a intrat morcovul ca n-am sa strang cei 1900 de euro pana la sfarsitul lunii. Nu pot decat sa ma rog ...

1

2011-01-05T15:12:00.000+02:00

Astazi e prima zi din restul vietii mele, zicea cineva. Sa mor eu, chiar asa e. Aseara am inceput perioada precomp. Ultimele trei luni inaintea cursei. Doua antrenamente pe zi, musai 150 de km pe saptamana. Cat dracu' trebuie sa aiba ziua, ca sa-mi ajunga? De fapt, daca lucrurile la unul dintre joburi se vor intampla asa cum prevad, cred c-o sa am timpul asta :))

Prima zi de alergare cu greutati. 15 km, cu vesta de 10 kg in spate, inclinatie intre 2 si 20%. Cam asta o sa fie si greutatea rucsacului, in desert. Ma enerveaza teribil alergatul pe banda, dar nu pot risca sa-mi rup vreun picior pe gheata, inainte de cursa. Dar, macar pe banda pot seta inclinari, in lipsa de dune. Saptamana asta nu alerg decat aproximativ 25 de km pe zi, greutatea ramane aceeasi.

later edit: despre restul de bani pe care trebuie sa-i strang, n-am sa vorbesc acum, ca nu vreau sa-mi stric iar seara.

alti ingeri beti

2010-12-25T23:08:00.001+02:00

Pe drumul asta obisnuiam sa merg singur, noaptea, conducand cu vreo 30 - 40 la ora, ascultand diverse. Plecasem impreuna cu ea, de la Fish, nestiind ce sa fac. Imi plansese-n brate pana pe la 4 dimineata, cand am hotarat sa mergem. Unde ma duci, a intrebat, dupa ce ne-am urcat in masina. Nu stiu, am zis ... Si chiar nu stiam. S-a uitat mirata la mine, am zabovit cateva secunde cu mana pe volan, dupa care am plecat. Nu, nu la mine.

Ne-am plimbat prin noapte vreo ora, pana sa ma trezesc c-am ajuns pe soseaua aia. Statea in scaun, intinsa pe spate si-mi spunea ca-i pare atat de rau, atat de rau...

Nu voiam carnea ei, nu mi se parea important, atunci. Avea niste maini extraordinare si scria haiku intr-un fel dezarmant, violator, nici macar nu-si dadea seama de asta.

M-am trezit conducand pe exact acea sosea. Eram pe la mijlocul ei, am oprit masina in plin drum, hai afara, i-am spus. Unde? Vino ...

Masinile treceau pe langa noi, claxonand isteric, ma tinea strans si dansam o piesa de la Yello, pe care - ce banal - multa, multa vreme n-am suportat s-o mai aud.

Nu stiu cat am dansat asa, in mijlocul strazii ... in mijlocul noptii... Am sarutat-o in fuga, abia atins.

Ne-am despartit dupa putin timp. De fapt, nu fusesem decat ceva exotic pentru ea, ceva nemaiintalnit, s-a doar jucat. N-a inteles niciodata de ce n-am dus-o la mine, in noaptea aia... S-a maritat, ceva mai tarziu, regretand. N-am facut niciodata dragoste cu ea.

Nu stiu daca am fost un imbecil sau doar un banal.

Am iubit-o ...

http://www.youtube.com/watch?v=lELS35rr_hM&feature=related

ingeri beti

2010-12-25T19:57:00.006+02:00

in carciuma veche
barbatul hraneste
o pisica sfioasa...

later edit: m-a intrebat cineva, odata, cine sunt eu, in haiku-ul asta: barbatul sau pisica.
i-am raspuns ca sunt carciuma...

http://www.youtube.com/watch?v=W7tM4-r7hHI

Aducerea inapoi ...

2010-12-17T00:14:00.001+02:00

Despre ce vorbim noi, aici? Despre care maci neinfloriti?

Fara trepte sunt surd.

Fara lacrimi amarui, accidentul vascular

se petrece nevazut, neauzit...

Acrobatul cade de pe sarma rece...

Plansetul meu e gri...

Boy: i have to tell you something...

Girl: what?

Boy: i love you...

Girl: you are so beautiful... and i'm afraid of sunset...

Boy: "all those moments... will be lost..."

Girl: in time...

Boy: "like... tears in rain..."

God: from the cradle to the grave...

http://www.youtube.com/watch?v=qWBKBkEJQRk&feature=related

Dezinariparea (nalucii...)

2010-11-08T16:03:00.004+02:00

Dezinariparea nu este, nicicum, smulgerea

aripilor zburatoare din locul lor de plecare.

Ea nu este, de asemenea,

plecarea umarului de sub pasare.

Dezinariparea pasarii gri este, zic,

lipsirea aripii de oftatul pe care sta ea, indeobste.

Ucideti, deci, oftatul cel amar

si aripile se vor dezinaripa

si vor cadea rusinate, pe jos ...

later edit:
http://www.youtube.com/watch?v=uMijMWQlnUc&feature=related

Fabrice. Beschu. Decathlon

2010-10-15T17:32:00.004+03:00

Nu stiu cum se face, desi n-am avut o afinitate deosebita fata de Franta, de 15 ani incoace, cele mai bune lucruri imi ies avand legatura cu ea. Cu Franta, adica. Sau, mai bine zis, cu niste oameni absoluti deosebiti, pe care, norocos din fire cum ma stiu, i-am intalnit. In fine, acuma, inca n-am intalnit frantuzoaica aia blonda, cu maini frumoase, dar... o veni ea. Zic.

Da' pana la frantuzoaica, l-am intalnit pe Fabrice Beschu. Director sud-est Europa, Decathlon. L-am contactat acum vreo luna, intr-o duminica seara, by e-mail. Dupa 40 (!!!) de minute, imi raspunsese deja. Omul, maratonist si el. Adica, stie cum e cu unghiile cazute. N-a trebuit sa-i explic prea multe, stia despre MDS. In Franta, lumea stie cu ce se mananca asta.

Donc, ne-am vazut miercuri. Dupa juma' de ora, aveam un parteneriat tehnic cu Decathlon, pe langa faptul ca-mi asigura echipamentul pentru Sables. Concret, in 2011 voi alerga 20 de curse in Romania, curse in care ii voi testa echipamentul pe care il va vinde apoi, in Romania. Despre asta vorbim.

Pour la route, Me Beschu ! Merci pour tout !

PS Si bine-a zis al de-a zis ca nimeni nu-i profet in tara lui... Stiu eu de ce.

RO65INGB0000999901815872 ING Romania, cont in lei

2010-10-08T10:30:00.000+03:00

Multumita ajnaninei, mi-am dat seama ca nu pusesem la vedere, contul pentru donatiile (pentru care chiar va multumesc) privind MDS.

Acuma, ca sa fiu sincer pana la capat, ma simt cam gri sa-mi scriu contul pe-aici, dar...

Exista !

2010-10-06T17:13:00.003+03:00

Si-a venit si raspunsul. Inshallah, mi-au primit dosarul, n-au fost mai catolici decat papa. Zilele viitoare imi vor trimite numarul de concurs. De-acum, mai am o singura piedica (un singur dor, ar zice poetu') - sa gasesc si restul de bani.
Cat despre antrenament, daca asa se poate numi perioada asta diabolica de 6 luni in care va trebui sa alerg intre 100 - 150 de km pe saptamana, cu sacul in spate... ce sa mai zic?
Va multumesc inca o data pentru tot ajutorul asta, va multumesc ca nu ma lasati singur, acum, cand chiar am nevoie de voi.
Marche ou creve !

anatomie diabolica

2010-09-23T23:13:00.003+03:00

Merde! Mi-am fisurat o coasta. Nu e prima data. Mai am vreo doua rupte si inca alte nenumarate, fisurate de 114 ori. Dar nu acum! Iar inainte de cursa?? Iar trebuie sa se intample ceva inainte cu doua saptamani? Am alergat azi 13 km si ma durea si-n cur. Nu i-am spus nimic lui M, ca iar sarea la beregata mea ca n-am grija. Am alergat cu el fara sa-i arat ceva, dar cred ca s-a prins, ca nu vorbeam asa de mult ca de obicei. Am pus mana pe sabie si mi-au inghetat dintii-n gura. Si, ca sa fie toate bune, altcineva imi spune ca rade de se strica din cauza coastei mele. Cica dumnezeu nu doarme. Bai fratilor, oamenii astia s-au ticnit la creierii capului?? Poti sa te rogi sa-si rupa cineva ceva numai pentru ca tie ti-e frica sa nu pateasca ceva in desert si in felul asta speri sa nu mai poata pleca??
Ca sa nu mai spun ca mai am 5 zile pana expira inscrierea preliminara la MDS si n-am strans banii.

Donc, a fost una dintre zilele acelea. Cacat... (nu m-am putut abtine)

2010-09-17T14:50:00.001+03:00

Despre relatia mea cu " barbosu' " am scris si in alte dati. Vorbeam acolo despre halbele de bere pe care i le spargeam in capu-i divin, in momente in care ma lasa tot pe mine sa platesc berea. Vorbeam despre momentele in care tot eu ii oblojeam ranile, gandindu-ma la dragostea asta a noastra, smintita. In orice caz, am invatat tarziu de tot, sa cred.

Anul trecut, cand m-am inscris la Sahara Marathon, am crezut tot timpul ca voi gasi pana la urma fondurile cu care sa rezolv acel proiect. Si le-am gasit, motiv pentru care am sa multumesc forever prietenilor si celorlati oameni care m-au ajutat.

Anul acesta am reinceput calvarul cautarii fondurilor pentru MDS. Si se apropia 30 septembrie, data limita pana la care trebuia sa depun primii 1000 de euro din taxa de participare. Si, pana azi, nu gasisem niciun ban. Oamenii continua sa ma intrebe ce rost au "tampeniile" astea la care ma ambitionez sa particip. Eh, n-am sa discut acum despre asta. Anyway, incepusem sa-mi pregatesc traiectoria halbei spre capul Divinului, vazand ca mai am doar cateva zile si nu rezolv nimic.

Pe scurt, azi am primit primii 600 de euro. Sa traiesti Batrane ...

blade confession

2010-09-12T21:50:00.014+03:00

"... dar eu de ce n-am creat nimic, Doamne? Am avut doar atat de mult timp liber !...
Eu pentru ce-am trait ? A ? Pentru... pentru statistica ??"

Horatiu Malaele, Sinucigasul

PS: nimic nu-mi va putea spala vreodata pacatele facute alor mei.

http://www.youtube.com/watch?v=duO0jNUYOg8&feature=related

despre un altfel de orgasm

2010-09-09T21:48:00.006+03:00

1994, aprilie. Marathon des Sables, sudul Marocului. Printre concurenti, politistul italian Mauro Prosperi. Era prima data cand alerga in aceasta cursa si, cu toate astea, nu putem spune ca nu era pregatit, fiind un bun pentatlonist. Stia ce inseamna blestematia asta de cursa si, cu toate astea, a trecut printr-o experienta de neuitat.

In ziua a 6-a de alergare, are loc speciala non-stop. Dracia asta de speciala e mama diavolilor in cursa asta. Esti obligat sa alergi (dupa ce-au trecut deja alte 5 zile de alergat) aproximativ 90 de km, in 24 de ore maxim, fara sa ai voie sa te odihnesti sau sa dormi. Pe la mijlocul specialei, apare din senin o furtuna de nisip, asa cum au ele prostul obicei sa apara in desert (am simtit si eu "sarutul" uneia, in timpul maratonului din Sahara). Prosperi se pierde, reia cursa dupa furtuna, dar o ia gresit, spre Algeria. Din proprie experienta, pot spune ca reperele se schimba fantastic, in cateva minute, dupa furtunile de nisip, iar Prosperi nu era tocmai un amator.

Fara GPS - esti descalificat daca esti prins ca posezi asa ceva, esti obligat sa ai doar harta, compas si busola - politistul iese rapid de pe traseu si, dupa aproape 2 zile, ramane fara apa si hrana. Face greseala sa-si abandoneze echipamentul, in speranta ca va cheltui mai putine resurse. Acuma, va spun eu ca nu e chiar usor sa alergi 250 de km cu 10 kg in carca, dar si sa iti abandonezi kit-ul de supravietuire, asta e greseala de incepator. Din acel an, regulamentele cursei prevad ca la fiecare check-point, printre altele, sa arati kit-ul si cantitatea de apa pe care ti-o asumi (asta fiind alta poveste).

Donc, fara apa si hrana, la temperaturi de 50 de grade ziua si 5-10 noaptea, se indeparteaza din ce in ce mai mult de traseu. Incepe sa-si bea propria urina si se hraneste cu cadavrele unor lilieci morti, gasiti in ruinele unei moschei unde se adaposteste temporar. In aceste conditii, rationamentul incepe sa-i dea gherle si, la un moment dat, isi taie venele, in dorinta de-a se sinucide. Insa, din cauza caldurii excesive precum si a gradului inimaginabil de deshidratare, sangele se coaguleaza foarte rapid, impiedicand moartea lui Prosperi.

Dupa aproape 9 zile, in care pierderile de cunostinta devin din ce in ce mai dese, politistul se afla cam la 300 de km de traseul initial, pe teritoriul Algeriei. Cade la baza unei dune, isi pierde din nou cunostinta si-ncepe sa geama, prada unor dureri fenomenale. Mana divina sau noroc, la cateva zeci de metri, pe cealalta parte a dunei, cativa berberi faceau un popas. Aud gemetele si-l gasesc pe sportiv, aproape mort. Il duc la o baza militara apartinand Legiunii si de-acolo, la spital, Prosperi supravietuind, in ciuda unei pierderi de greutate de aproape 20 de kg in doar 9 zile.

Acuma sa nu va asteptati sa va spun c-a ajuns acasa si s-a apucat de cusut goblen. Ioc sansa, Rambo. Dupa cateva refuzuri din partea organizatorilor, in 1995 si 1996, omul nostru revine in 1997 si termina cursa cu brio. Si, ca sa nu se creada cumva c-a fost o intamplare, repeta succesul in 1998 si 2000. Ceea ce ne dorim si noua. Succesul, vreau sa zic, nu episodul nefericit. Desi...

later edit: si, ca sa nu-mi aud vorbe c-arunc cu povesti cu happy-end fericit, uite si vestea rea: la editia din 2007, doi alergatori mor in timpul cursei.

MDS

2010-08-25T23:39:00.002+03:00

Stimati telespectatori, ca sa nu mai frecam menta pe plaiuri mioritice, tocmai am primit invitatia si dosarul de inscriere la Marathon des Sables 2011. 250 km in Sahara marocana, inshallah. Am sa povestesc alta data niste patanii ale unor sportivi din anii trecuti care s-au pierdut prin desertul ala, in timpul cursei. Deocamdata, ne facem incalzirea cu-n triatlon la Mamaia peste vreo 3 saptamani si cu MIB peste o luna si trei saptamani. Hait, na ca iar ma trezesc ca n-am timp, 'tu-i pranzu' pranzului ma-sii.

http://www.youtube.com/watch?v=eWMwVjJN-GQ&NR=1

zborul pasarii de apa

2010-08-05T21:24:00.005+03:00

Uneori, pasarile de apa se revolta asupra conditiei lor de pasare de apa. Si-atunci, isi deschid aripile si zboara, stiind ca vor plati pretul suprem pentru asta.

Am avut intotdeauna o slabiciune pentru pilotii englezi. Piloti de aer, apa sau pamant, englezii au scris mereu o poezie a vitezei, facandu-ma sa le dau salutul de onoare. Aproape singurul neenglez la fel de poet a fost Senna, in fata mortii caruia urlu si azi, accident stupid si imbecil, care a luat un zeu dintre noi. Dupa ce ragusesc din urlat, imi dau seama ca, de fapt, a murit frumos, asa cum imi doresc si eu, "scriind" poezia tupeului constructiv in fata "portii".

4 ianuarie 1967. Lake Eyre, Coniston, UK. David Campbell isi asculta pasarea si hotaraste sa-si mentina recordul de viteza pe apa, amenintat de americani ( fata de care n-am nicio stima, fiindca sunt insipizi si grosolani in sport ). Face o tura perfecta pe linia nord-sud a lacului, la 478.9 km/h si, in loc sa realimenteze, trece pe langa ambarcatiunea de combustibil, hotarand sa atinga 500 km/h. Nu ia in calcul faptul ca e mult mai usor acum si ca apa are inca valuri provocate in primul tur. Dupa ce atinge 510 km/h, Bluebird isi ridica prova si-si ia zborul, la propriu. Campbell moare instantaneu, dupa ce zboara impreuna cu pasarea lui. Este innobilat post-mortem, de regina, pentru determinare si curaj. Bluebird este recuperata si scoasa la suprafata, impreuna cu trupul pilotului, in 2001, de catre Marina Regala.

Steve Rothery si Steve Hogarth sunt prezenti acolo si, ulterior, Marillion dedica albumul Afraid of sunlight ultimei curse si ultimelor cuvinte ale lui Campbell:

... pitching a bit down here...Probably from my own wash...Straightening up now on track...Rather close to Peel Island...Tramping like mad...er... Full power...Tramping like hell here... I can't see much... and the water's very bad indeed...I can't get over the top... I'm getting a lot of bloody row in here... I can't see anything... I'm going.... oh...

http://www.youtube.com/watch?v=7KQZI4KitZk&feature=related

later edit: christoase, si-avea o sotie atat de frumoasa ...

2010-07-28T22:56:00.000+03:00

Am spus intotdeauna ca sarutul din dragoste se petrece dimineata, cand inca doarme. Cand te uiti la ea si stii ca se va trezi de la mirosul de cafea, iar tu zambesti amarui, incaznit si incercuit de buzele ei.

Si ... si mai bine ma opresc dracu' aici.

Dar tineti minte ca sarutul din dragoste se petrece dimineata.

2010-07-26T15:07:00.002+03:00

Azi-dimineata la patru au plecat chinezii. Adica cei doi instructori care au venit cu delfinii din China. Doi oameni absolut senzationali, care-au crescut delfinii astia de cand erau pui. Doi oameni de care ne-am atasat si care ne-au aratat cum poti saruta la propriu, delfinul. Azi-noapte la unu, ne luam ramas bun injurandu-ne afectuos in chineza, Ming fortandu-ma sa-i promit c-am sa vin in Beijing, sa stau la el. La unu noaptea, Ming si Ching Li stateau cu lacrimi in ochi, pe marginea bazinului, sarutand delfinii pe care ii crescusera, carora le dadusera aripi si pe care stiau ca nu-i vor mai vedea.

Multumim, Ming, multumim Ching Li.

Si ... doar pentru voi doi: shao ni ma, you crazy guys !

http://www.youtube.com/watch?v=6BuPvkjTTpQ&feature=related

i've seen things ...

2010-06-29T00:04:00.007+03:00

De multa vreme n-am mai fost "cracanat" de-o intrebare. Astazi, insa, m-am blocat instant si ramaneam blocat daca nu ma salva o ploaie absolut fenomenala si brusc incepanda.

Concret, se facea ca, dupa ce-am terminat o scufundare cu delfinii, apare un cameraman (un baiat fin tare si desteptut ). Facea un documentar mai complex cu delfinii din mai multe zone ale lumii si-acum ajunsese p-acilea. Ma vede ca ies din apa, ajunge rapid la mine - n-am avut timp sa fug, ca eram cu butelia in spate. Zice, te rog, te astept de cand ai intrat, hai sa facem niste vorbe. Eu incerc sa scap: vezi, zic, ca-s dresorii pe-aici. Nu-nu, zice, cu tine vreau, stiu eu de ce. Hait zic, nu mi-a iesit. Acuma, ca sa fiu sincer, m-am cam plictisit sa fiu fugarit de toate ziaristele care ma intreaba absolut imbecilistic cum e sa inoti cu delfinii. De parca m-as da cu vreo masina noua. Una, atunci cand i-am zis sa vorbeasca si cu altcineva, mi-a spus ca ea vrea cu mine, ca arat spectaculos in echipamentul de scufundare (!!!) No comment.

In fine, baiatul stia ce vorbeste, vazuse mai multe si, spre surprinderea mea, am avut o discutie tare faina, cu intrebari chiar gospodaresti. Stia deja ca delfinii nu sunt niste ursuleti de plus pe care-i pui sa stea in fund c-asa vrei tu si-a fost de acord cu mine cand i-am spus ca, printre altele, noi ii socotim "colegii" nostri de serviciu. La final, dupa ce cadem de acord asupra daruirii totale de care trebuie sa fii capabil cand esti cu ei, imi serveste beleaua: dac-ai putea, zice, sa "inlocuiesti" delfinii astia cu un om din jurul tau, cine ar fi acela? In secunda imediat urmatoare intrebarii s-a pornit o ploaie crunta, fara niciun preludiu, ca un sex impetuos si fara justificari. Dupa cateva minute, cand omul a venit dupa mine inauntru, inca eram naucit. Chiar nimeni?!

2010-06-27T12:17:00.006+03:00

Eu oricum n-am inteles niciodata de ce se tot cearta unii vis-a-vis de plecarea lui Fish de la Marillion. Am auzit cele mai controversate argumente, ba ca Steve Hogarth ar fi avut voce mai buna decat el, ba ca Fish scria mai bine, oricum, baietii dau bine si astazi, de un mare angajament.

De fapt, prin '95, inainte de-a pleca in Franta, ascultam in draci un album de-al lor (fara Fish) - Brave. N-a depasit, zic, Misplaced childhood, (cu Fish, de data asta).

Si io ce-am vrut sa spun, c-am uitat... aa, da, voiam sa va spun si voua cat ma bucur ca Pete Trewavas a ramas cu ei si inca da un bass cracanator, pe care il cant si eu cu mare placere (si cu ceva chin, deh...)

http://www.youtube.com/watch?v=itNai7Rb2mE
http://www.youtube.com/watch?v=xeoxxpVUQgs&feature=related

2010-06-13T05:42:00.004+03:00

Pentru toti cei ce inca se mai intreaba de ce Tutea a spus memorabila replica dinaintea mortii lui.
Si-am incheiat discutia.

http://www.youtube.com/watch?v=a3odUFGqne4&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=J6AEcPg3m00&feature=related

2010-06-03T23:19:00.002+03:00

Se intampla urmatorul lucru: azi am inotat imbratisat pur si simplu de Cheng-chen. A observat si Ming ca-i place s-o iau in brate si sa ma duca. Dar, dupa ce ies din apa, devine iar apatica si trista. Maine o s-o scoatem din bazin pentru niste analize. Incep din ce in ce mai mult sa cred ca-i e dor de vechea casa...

2010-06-02T15:00:00.003+03:00

De sambata nu mai am casa decat cand dorm. Mi-au venit delfinii si stam cu ochii pe ei ca pe copii. In general sunt bine, baiatul si una din fetite s-au adaptat, dar fata cea mare, Cheng-Chen e cam apatica si nu vrea sa manance. Ming, dresorul senior chinez, spune ca e posibil sa fie din cauza schimbarii de mediu dar si din cauza faptului ca s-a schimbat mamiferul dominant. Daca in China Cheng-chen era dominanta in grup, acum Ni-Ni, cealalta fetita a preluat rolul asta.

Pana ieri nu voia sa se joace deloc si nici nu manca. Era trista si, de fiecare data cand ma scufundam cu ei, era mai retrasa. Mi-era frica rau sa nu pateasca ceva, acum exact un an Marc mi-a murit in brate, nu cred c-as mai putea trece inca o data prin asta.

Insa ieri, la vreo jumatate de ora dupa ce-am venit la Delfinariu, Pei-Pei, brusc a facut un salt exceptional, urmat imediat de Ni-Ni si chiar de Cheng-Chen. Nu-mi venea sa cred, parca dadeau spectacol. Dupa ce-au mancat de pranz, stateam pe marginea bazinului mangaind-o pe Cheng-Chen. Ming se apropie de mine: are you happy? Yes, raspund, but i'm still worry about Cheng. Imi zambeste si-mi spune c-a observat ca definii se joaca mai mult cand fac cate-o scufundare. Nu vrei sa intri cu ei fara echipament? Or sa te simta altfel.

Au urmat vreo douazeci de minute de magie pura, in care Cheng-chen inota cu mine, iar ceilalti doi se invarteau in jurul meu si sareau. Mai spune cineva ca mint cand zic ca-s cel mai norocos om din lume?

2010-05-09T16:16:00.001+03:00

ploaie de vara -

sub teiul inflorit,

o pisica alba

naluca II

2010-05-04T20:43:00.005+03:00

Lacrima se prostitua sfios,

rasucindu-se in jurul osului tau,

osului tau, acela...

Si-si lasa scheletul de sare pe iluzia

osului tau, acela...

Pe gratis se prostitua lacrima caci

osul de naluca, nalucindu-se si el,

isi rupea aripa de carnea buzelor.

Si zbura schiopatand si uita osul,

osul tau, acela...

http://www.youtube.com/watch?v=79VZR1iBEg0&feature=related

respirare

2010-04-11T09:32:00.006+03:00

Si doar gargarita iti aude
soapta gleznei inierbite,
Incaznindu-ti osul sa respire sarutul...
Lasa-ti, zic, degetul cel mic sa-si zbiere oful
Dezleaga-i ruga si zborul aripii da-i-l,
Da-i-l, iti spun!

http://www.youtube.com/watch?v=yjoPWxmOCtc&feature=related

Nour (Kanoun III)

2010-03-21T10:46:00.010+02:00

E a treia oara in viata cand mi se intampla asta. Desi am avut parte de-un succes rasunator, am senzatia ca mi s-a luat ceva. Nu pot scrie povestea alergarii din desert. Pur si simplu nu pot. Nici partea a treia din Kanounn n-o mai pot scrie. M-a tot golit presa de informatii ("cum e sa fii singurul roman din Sahara Marathon?" - ce intrebare tembela) si, dintr-un act intim, numai al meu, m-am trezit oarecum dezbracat in mijlocul strazii. Pot doar sa va spun c-am trait opt zile de magie pura.
Harun si-a castigat pariul. A alergat in desert, a baut ceai noaptea pe dune, a dormit sub cerul liber. Dar, pentru ca nici macar un pariu castigat nu e un pariu castigat, Harun a platit. Si-a ucis un demon dar, la fel ca-n mitul ala blestemat, i-au crescut la loc, doi. A fost, aidoma masculului de calugarita, devorat in timpul actului iubirii.

Harun e nauc acum, e gol. Kanounn, pasarea lui, e inca ranita. Faraad, batranul, ii spusese ca se hraneste din el iar el nu i se mai da. Iar pasarea n-o mai poate duce mult asa.
Povestea trebuia sa spuna cum Harun urma sa plece inapoi in desert, sa ucida hiena care-i ranise soimul. Stia deja c-o va gasi. Stia cum o va ucide, cum o va lasa sa se chinuie, rastignita in soare. Si cum Nour, avea sa-i spele mainile de sange, dupa ce se va intoarce acasa.

Insa Nour, naluca, e pierduta acum, printre nisipurile altui desert. Nu, n-a fost abandonata de semenii ei, asemenea orbilor din legenda. Se va intoarce, numai ca...
Si hiena e chiar el.

later edit: iar am baut din sticla in seara asta ...

2010-03-02T23:32:00.000+02:00

Am venit. Orgasm cosmic. Revin cu povestea, ca trebuie sa ma adun si eu de pe drumuri.

2010-02-18T20:39:00.001+02:00

Am plecat. Mai vorbim peste zece zile, caci in desert, no telefon, no internet.

Inshallah, am sa fac dragoste cu desertul meu. Cu femeia care ma asteapta de atata vreme. Caci desertul nu e barbat nicidecum, e femeie. E muierea turbata de care nu te poti dezindragosti neam si care te asteapta mereu ...

Gata.

2010-02-11T12:20:00.001+02:00

Tocmai ma intrebam cum de ma simt asa bine si nu-mi face genunchiul probleme pana acum. Si, ca sa am de ce ma bucura, aseara, dupa antrenament, tocmai ce m-au pleznit semnele tenosinovitei de supraantrenament. Cu niste dureri deasupra gleznei stangi, de-mi vine sa urlu de nervi. Si credeam ca scap de supraantrenament de data asta. Motiv pentru care nu mai pot face cele 5 antrenamente ramase pana inaintea cursei.

Tendonu' ma-tii ...

taci

2010-02-06T17:00:00.008+02:00

or sa-ti spuna ca nu mai ploua -
sapa fantana si taci.

or sa-ti rupa coasta a treia -

lasa pasarea sa zboare si taci.

or sa te-ngroape in rasete -

pisica nu e tigru. taci.

or sa-ti indoaie glezna -

pamantul are gust de noapte. taci.

or sa-ti verse apa in zori -

mesteca nisipul si taci.

or sa te dezinventeze -

saruta-ti femeia si taci.

or sa-ti inrugineasca lama -

soarele rasare din acelasi loc. taci.

caci soarele rasare inca, din acelasi loc ...

honneur et fidelite

2010-01-31T00:03:00.005+02:00

LEGIO PATRIA NOSTRA !

http://www.youtube.com/watch?v=s4uNW0TSFXg&feature=related

nu te indragosti de-o balerina

2010-01-28T19:50:00.007+02:00

Acum vreo 15 ani, dupa ce-i parasisem pe-ai mei (de imbecil ce eram), stateam cu chirie intr-un apartament tare frumos, al unui amic. De fapt amicul asta nici nu-mi lua bani, plateam doar curentul si intretinerea. Am stat vreun an jumate acolo si, imi vine sa spun c-a fost una din cele mai frumoase perioade din viata mea.

Intr-una din seri, intoarcandu-ma acasa, la iesirea din lift mi se ridica parul pe sira spinarii, simtind ca nu era ceva in regula. Ma apropii de apartament si gasesc usa intredeschisa. Inainte sa mi se taie genunchii (amicul meu avea in apartament vreo doua amfore grecesti mari, gasite chiar de el), ma uit de zece ori sa vad daca n-am gresit etajul. Lumina era stinsa in casa si se auzea Keith Jarett. Clar, nu gresisem casa, pe o raza de zece kilometri nu asculta nimeni Jarett. Intru tiptil, pregatit pentru orice si aprind brusc lumina in living. Nu stiu cat am ramas asa, prostit, uitandu-ma la creatura care statea pe un fotoliu, oarecum speriata de individul care intrase, respectiv, eu.

Au trecut vreo cinsprezece minute, in care ma uitam peste tot in casa, neintelegand ce se intampla si cine e naluca. Pe masa, stateau o sticla de whisky si niste alune. Nu erau ale mele. Ma gandeam ca m-am dilit instant, da' chiar asa, fara poveste?

Fata era frumoasa ca roua, vorbea ardeleneste (fiind din Cluj) si s-a acomodat cu mine in cateva minute si mi-a povestit ce cauta la mine acasa. Dar cea mai tare chestie a fost cand mi-a zis cum o cheama. Exact ca pe mine!! Cu nume si prenume! N-am crezut-o pana n-a scos buletinul. Jur ca in secunda aia eram convins ca m-am ticnit. Nu puteam sa cred asa ceva. Ce pielea mea se intampla, jucam Kafka??

Bref, era balerina. Venise din Cluj si voia sa se transfere la Constanta unde, daduse peste directorul teatrului care-i promisese ca "rezolva el", dar ca trebuie sa treaca pe-acasa sa ia una-alta, ea nefiind foarte incantata de perspectiva. Individul plecase sa mai cumpere bautura si a si aparut peste vreo jumatate de ora, fiind tare bulversat de prezenta mea acolo, eu asijderea. Frate, zic, a venit apocalipsa. Nu mai inteleg nimic. De fapt, avea cheia apartamentului, lasata de amicul meu inainte de-a pleca din tara, nestiind ca eu stau acum acolo. Si venise sa...rezolve problema.

Au trecut vreo doua ore, in care am vorbit toti trei despre muzica si sabii japoneze, timp in care dom' director si-ar fi dat o mana sa ma poata ucide. Naluca se uita la mine ... se uita la mine.

Dupa plecarea lor, imi venea sa-mi dau o mie de pumni in cap ca nu l-am dat pe ala afara din casa si sa n-o mai las sa plece...

Am revazut-o la fel de intamplator (?!!) dupa vreo 5 ani, intr-un "Lacul lebedelor". M-am repezit sa ma uit pe afis. Da, era numele ei. Cat de prost trebuie sa fi fost sa nu ma fi dus nici atunci la ea?

http://www.youtube.com/watch?v=ycekLtDDGnc&feature=related

I'm Forest. Forest Gump...

2010-01-12T01:43:00.009+02:00

In seara asta am primit programul de concurs si planificarea de zbor pentru maratonul din Sahara. Vreo 40 de tari participante, cam 400 - 500 de alergatori. Btw, se pare ca sunt singurul roman care alearga in Sahara Marathon. Primul impuls a fost sa fiu mandru dar, mi-am adus aminte ca alearga acolo si oameni in carucioare cu rotile si chiar si persoane nevazatoare. Si mi-a trecut de mandrie. Cand am primit lista, mi-am adus aminte de rapunsul pe care l-am dat unora care ma intrebau de ce ma duc acolo sa alerg. Le-am spus: pentru ca pot. Trecand peste aroganta raspunsului (da-i dreptul meu, ce dracu'), mi-am dat seama cate am reusi sa facem daca ne-am da voie. Cate am construi daca am intelege ca PUTEM. Dar e mai comod sa injuram si sa aruncam cu ... diverse in jur, e mai cool sa spui ca tara asta e de rahat si ca nu mai e nimic de facut. Va sugerez sa dati o cautare pe Youtube vizand sahara marathon. S-ar putea sa aveti mari surprize, intalnind niste oameni nevazatori (spun nevazatori ca sa intelegeti ca oamenii aia chiar nu vad lumina, nu c-ar fi orbi la suflet), ca si oameni in carucioare cu rotile care se caznesc sa iasa dintre dunele de nisip SINGURI - caci cu ajutor sunt descalificati. Anul asta vine si un grup de alergatori diabetici, din Spania. Oameni care merg acolo sa alerge, din spirit de solidaritate pentru un popor caruia i s-a furat pamantul. Oameni care, cu siguranta ar avea ce face pe-acasa dar, aleg sa poata. Aleg sa stea in plin desert cu familii de saharawi, intr-o saracie lucie si sa alerge pentru acestia.

Se obisnuieste ca, in zilele de dupa cursa, alergatorii care vor, sa ofere localnicilor idei si "secrete" ale profesiilor lor. (sa fiu al naibii daca stiu ce-am sa le spun, ca nu se brodesc neam ocupatiunile mele, pe-acolo. Sau, mai stii?)

In fine, cred ca ati inteles ce-am vrut sa spun, era doar un indemn, hai sa mai si putem...

later edit:

O alta cutuma a cursei este ca sportivii sa doneze cate ceva familiilor la care stau.

Daca puteti ... nu ezitati sa-mi spuneti, caci au mare nevoie.

later later edit:
Din greseala, am uitat sa dau mail-ul la care sa ne putem auzi, il pun acum:
asaxxum@gmail.com

2010-01-01T19:00:00.000+02:00

caci ploaia va sa vina, va spun

ca ploaia va uda coama hienei murinde

si tot gandul cel stricatoriu de luna se va umple ...

later edit:

de fapt, voiam sa va spun la multi ani, dar neam daca-mi ies cuvintele-astea din gura...

pasi

2009-12-21T17:16:00.004+02:00

si umbra isi umbla sfiosenia prin zapada
precum lama isi insinua
sangele prin jugulara umbrei,
oda ridicand si zbierat, carnii tremurande ...

p.s. 11111 terminate.

11111

2009-12-16T23:13:00.000+02:00

Unsprezecemiiosutaunsprezece. Ca, deh, am trecut de zece mii, nu? Maine plec acolo. Si le voi termina, le voi termina, grijania mamii lor...

carciuma

2009-12-11T23:42:00.012+02:00

"ce lume mica, domnule... cateva mese..."
gheorghe dinica

http://www.youtube.com/watch?v=DYiAUnIHevY&feature=related

Garbarek. Sau cum poti canta la apa dintr-o galeata

2009-11-26T22:27:00.001+02:00

L-am auzit prima oara pe Garbarek, in camera de camin, in facultate, acum vreo 17 ani. Il ascultam impreuna cu prietenul meu, A, dupa ce mancasem niste mustar pe paine. Adica doar mustar pe paine, fiindca dadusem banii pe casetele cu Garbarek si Jarett. A fost un soi de dragoste la prima vedere si nu mi-a mai trecut. Si l-am tot asteptat sa vina in Romania. Il ascult cand sunt fericit, cand sunt trist, cand ploua, cand e soare, cand conduc, sau cand mi-e dor. Si se mai intampla ceva. Fata lui de zeu nordic imi aduce aminte oarecum de fata tatalui meu. Si nu-mi trece.

25 noiembrie 2009. Sala Palatului, orele 20.00. La opt fix, apare pe scena, in fata unei sali arhipline, inclusiv pe scari. Am reusit sa iau PENULTIMUL bilet, cu o cateva zile inainte.

El, Trilok Gurtu, Bruninghaus si Yuri Daniel - bass. Apropo, dupa al doilea solo de bass, mi-a venit sa ma inscriu la cercul de ingrijirea papadiilor, atat de divin s-a jucat omul cu sarmele alea. Doua ore jumatate de muzica absoluta, de dragoste infinita - btw, l-ati vazut cum canta la sax-ul ala de parca isi mangaie copilul tinut in brate? Nu exista cuvinte pentru a descrie ce s-a petrecut in acest timp. In fine, la un moment dat, Gurtu se ridica dintre tobele lui si se intoarce catre o galeata de metal despre care ma intrebam de la inceput ce e cu ea acolo, banuind ceva. Il mai vazusem cantand la diverse. Deci se intoarce Gurtu, si incepe sa cante la APA DIN GALEATA !! Asta in timp ce canta motive indiene. In acel moment mi s-a facut rusine ca traiesc.

Dar nu despre asta voiam sa vorbesc, pentru ca oricum nu se poate vorbi despre asta. Alta a fost revelatia mea. La sfarsit, inainte de bis, s-au aprins luminile in sala si mi-am adus aminte ce se intampla in sala aia, acum peste 20 de ani. In sala in care atunci Iliescu il aplauda pe Ceausescu, astazi Garbarek ne-a dat o lectie despre iubire absoluta. Astazi, cand Iliescu, aceasta bunicuta asasina, care-si devoreaza nepotii, incearca sa ne puna basti pe cap, Garbarek si Gurtu ne-au dat apa vie. Si-n sala aia, oamenii erau vii ...

later edit: si, ca s-o parafrazez pe Klara, inca o data i-am futut pe comunisti. Ai auzit, bunicuto?

Faraad ( Kanounn II )

2009-11-19T22:09:00.018+02:00

Despre Faraad nu se stia prea mare lucru. De fapt, aproape nimeni nu stia ce-i cu el. Existau zvonuri ca nici nu era arab, ci iranian. Si vorbele acestea aveau ceva adevar in ele.

Shaifa ii povestise lui Harun ca batranul se tragea dintr-o veche si respectata familie persana din Qom, orasul sfant. Faraad era muezinul unei moschei conduse de imamul Ibn Kafud. In 1979, cand a inceput revolutia islamica, acesta a fost arestat, intr-o noapte, de Ulama, comunitatea mullahilor. Era cunoscut ca sustinator fervent al sahului Pahlavi iar mullahii, care in ultimii ani fusesera atacati continuu de catre sah, abia asteptau un motiv sa-l reduca la tacere. Facuse parte din seminaristii care protestasera impotriva lui Khomeyni, atunci cand acesta preluase conducerea tarii si fusese arestat, alaturi de altii, in timpul celor 444 de zile. In final, sahul a fugit umilit, ayatollahul Khomeyni si-a inceput teroarea, iar despre Ibn Kafud nu s-a mai auzit nimic. Fusese cat p-aci sa-l aresteze si pe Faraad dar, un mullah a venit intr-o seara la moschee si l-a sfatuit sa plece din tara, pana dimineata. Era suspectat de actiuni contrarevolutionare, datorita prieteniei cu Ibn Kafud. Faraad nu-si putea crede ochilor ce vedea in jurul lui. Qom, care pana atunci era recunoscut ca orasul traditiilor si respectului, devenise locul in care Tudeh, partidul comunist, ucidea in numele lui Allah. Peste tot, oamenii erau tarati din case si impuscati in strada, in vazul copiilor si batranilor. In acea noapte in care a fugit peste granita, Faraad a gasit si fetita. Copilul avea atunci vreo cinci anisori si, din cauza unei grenade, orbise. Parintii ei fusesera si ei arestati iar ea bantuia pe strada, ca o naluca. Nici macar nu mai plangea si aproape ca nici nu-si daduse seama c-a orbit. Mullahii au strigat s-o abandoneze in desert, asa cum cerea vechea pedeapsa pentru orbi dar, Dumnezeu stie cum, fetita reusise sa fuga din sediul Ulamei si-asa a gasit-o Faraad, in noaptea aceea teribila. Tinea cu ea in brate, o camasa de femeie. Din cand in cand, o mirosea si spunea: mama, mama ... Barbatul intelese imediat ce s-a intamplat. Cateva ceasuri mai tarziu, cu fetita in spate si ajutat de alt imam, trecu granita in Turcia si noaptea urmatoare in Siria.

... Nour cobora treptele casei tinandu-si mana dreapta pe balustrada, parca masurand-o. Auzise zgomot si pe batran strigand si, pana sa ajunga in capul scarii, recunoscu si vocea Shaifei. Se mai auzea o voce de barbat dar n-o recunoscu. Ii mirosi a amarui dar, pana sa se dezmeticeasca, Faraad ii spuse grabit: apa Nour, apa si geanta de piele. Repede! Fata avea acelasi mers de naluca. Plutea prin casa stiind sa ocoleasca fiecare lucru cu o precizie uluitoare. Harun nu stia de ce sa se mire mai intai. De batranul pentru care nu mai exista altceva decat pasarea din mainile lui, sau de frumusetea fetei oarbe din fata lui. Shaifa mai fusese in casa aceea si, absenta parca, isi dadu drumul in fotoliul verde din fata semineului. Harun se aseza pe vine, dar, auzind glasul batranului se ridica brusc si pleca pleca bajbaind in directia vocii.

Il gasi pe batran intr-o camera mica, fara ferestre, in care ajungeai dupa ce treceai pe sub o arcada joasa. Nu intelegea nicio vorba spusa de Faraad, nu stia farsi si, ii ceru din priviri fetei, sa-i spuna ce se intampla dar, isi aminti ca aceasta nu-l vedea.

Alif, Lam, Mim ...

La lumina opaitului, pasarea statea nemiscata, intinsa pe spate si cu ciocul putin deschis. Parca se hranea cu ruga batranului si, in rastimp, scotea un sunet ca de fuior de lana.

Harun incerca sa se apropie dar batranul, fara sa-si deschida ochii, il opri:

- Acum e cu mine, se va face bine, inshallah, dar trebuie sa vorbim. Asteapta-ma dincolo.

Nour isi lati narile parca vrand sa adulmece si, simtind ca Harun nu se misca, il lua de mana si trecura impreuna pe sub arcada din caramida rosie, in camera unde Shaifa terminase de facut ceaiul. Barbatul se lasa condus aidoma unui copil cuminte si observa ca lichidul din paharele mici avea aceeasi culoare a camasii lui Faraad si a caramizilor arcadei care-l facuse sa se aplece ...

Mana apasa usor pe umarul lui stang si, cand deschise ochii il vazu pe batran, in aceeasi camasa, incruntat. Simti miros de paine proaspata si incerca in zadar sa-si aduca aminte cand adormise in fotoliul in care statuse Shaifa.

- Trezeste-te ... Trebuie sa vorbim. Batranul isi lua mana de pe umarul lui si Harun isi stranse stomacul intr-un spasm involuntar.

- Ce trebuie sa stiu?

- Nu prea multe, ii raspunse Faraad, lasandu-se ajutat de Nour sa se aseze pe divan. Aproape ca esti vinovat ... Pasarea sa hraneste din tine iar tu nu vrei sa i te mai dai.

- Cum ...? Era buimacit, nu intelegea nimic din spusele batranului si-i venea sa-si infiga mainile in beregata lui, sa-l faca sa vorbeasca mai clar. Cum nu i se mai da? O crescuse de atatia ani, nu se culca si nu manca fara sa vada mai intai ce face ea si cum ii e.

Nour era asezata alaturi si Harun ii se uita la ea asteptand ceva.

- Hiena care ti-a ranit pasarea traieste, baiete. Si te asteapta. Hiena asta ... trebuie ucisa. Tu trebuie s-o ucizi.
Tu esti hiena, Harun!

va urma ...

2009-11-05T21:08:00.003+02:00

in usa colibei
pisica privind melcul.
nu mai ploua ...

kanounn

2009-11-01T22:16:00.004+02:00

Nisipul zbura incetisor, in lumina lunii, sfaraind ca un biban in ulei incins. Furtuna de nisip se terminase de vreo jumatate de zi, dar barbatul mai intarzie in pustie, nemultumit de vanatoare. Shaifa ii deschise poarta, multumindu-i lui Allah ca-l vede acasa:
- Salaam aleykum, copile. Intr-o zi ai sa pieri in desertul ala al tau, daca mai stai asa de mult.

- Aleykum salaam, buna mea doica, ii raspunse Harun, mangaind-o pe cap la fel cum putea mangaia o frunza de yucca. Ce face, o intreba?

- Hai sa te speli si pe urma ai timp s-o vezi, e la fel, nu vrea sa manance si scanceste in rastimp. De cand ai plecat, sta cu privirea atintita si doar s-a atins de apa.

Isi lasa arma jos, langa prag si, in timp ce batrana ii aducea apa, isi scoase hijab-ul plin de nisip, zambind amar. Trecusera trei zile de cand plecase la vanatoare. Initial nu planuise sa stea atat, dar il prinse furtuna intre dolinele Darakh si asta il facu sa intarzie. Se aseza pe treptele casei si-si roti usor privirea de parca acum vedea pentru prima oara cladirea. Ce mister il facea sa se mire de fiecare data cand vedea aleile acoperite de nisip dupa furtuna. Parca vantul abuza de casa lui, parca i-o poseda intr-un fel necinstit.

- Uite ceaiul, auzi in dreapta lui. Batrana se apropia mereu fara s-o auda, la inceput era intrigat dar acum i se parea ca e un fel de drept al ei sa vina asa, pe nesimtite. Ceaiul ii imblanzi gatul si Harun isi mai puse unul, bandu-l hulpav.

- Ai ramas la fel de nedelicat cand bei ceaiul, surase Shaifa. Degeaba tot incerc sa te invat, ai sa ramai la fel de aspru. Hai sa mananci, ti-am facut makrouth, am copt-o in dimineata asta. Barbatul se ridica de pe scari si, pasind pe prima treapta, ezita...

- Ma duc la ea, trebuie s-o vad. Am sa mananc pe urma.

Urca scarile aproape fugind, desi il durea un picior. Si-l prinsese intr-o faarah, in timpul unei vanatori. Acoperisul casei avea o priveliste superba. Cand statea seara acasa, urca aici si bea cafeaua asteptand sa iasa luna, aproape la fiecare apus temandu-se ca n-o sa mai rasara. Pana si cafeaua o bea putin cate putin, foarte incet, iar ultima gura i-o lasa lui Allah. Prima gura e a mea, ultima e a lui, spunea. Ajunse in coltul din dreapta al acoperisului si auzi un scancet. Da iubirea mea, vin... Deschise usa si intra punand un genunchi jos, asa cum facea de fiecare data. Inima i se schimonosi intr-un fel primitv si injura fara niciun pic de retinere. Sharmoutha...

Pasarea zacea cu capul spre usa si scanci cand il vazu. Incerca sa se ridice dar cazu peste o floare. Harun o lua in mainile lui nespalate si aspre si o mangaie, simtindu-se ca atunci cand nu putea vedea luna, din cauza furtunii de nisip.

Batrana stia ca barbatul va sta mai mult sus, asa ca inca nu terminase kefta. Asa ca se mira cand il vazu coborand cu pasarea in brate, aproape plangand.

- Ajuta-ma, Shaifa, iti dau orice, spune-mi cum s-o pun pe picioare, am sa mor daca ma paraseste...

Femeia ii mangaie mainile si pasarea isi intoarse capul de parca intelegea tot. De fapt, poate chiar intelegea si incerca sa se ridice, de parca simtea ca-si dezamageste stapanul. La ultima vanatoare, Kanounn tasnise de pe bratul lui Harun, nelasandu-i nicio sansa iepurelui de nisip. Pe cand se intorcea cu el in gheare, barbatul nu observa acea faarah si-si prinse piciorul in acelasi timp in care ii trecu prin minte cum se catara prin cedrii din Marrakech. Arma ii scapa din mana alunecand pe duna si Harun ramase imobilizat si cu gura plina de nisip. Pe cand incerca sa iasa, auzi un urlet. Il cunostea foarte bine, dar refuza sa creada ca tocmai acum se putuse intampla. Singura explicatie era ca-l urmarisera...

Fusesera doua hiene, Harun reusise sa ucida una, dar cealalta l-ar fi muscat de ceafa daca pasarea nu s-ar fi repezit in coasta ei. La sfarsit, hiena fugea alungata de barbatul care reusi sa-si scoata piciorul dintre stanci dar Kanounn se zbatea pe nisip, cu pieptul sfasiat. Sangele colorase nisipul intru-n rosu ciudat iar Harun simti in gura gust de rodie...

... De o saptamana pasarea se chinuia, rana incepea sa se infecteze, nu voia sa manance - poate ca nici nu putea... Harun nu putea suporta hienele, le-ar fi ucis pe toate si stia ca saliva lor e toxica si nu prea mai da sanse ranilor. Dupa acea intamplare se tot ducea in desert doar-doar va gasi starpitura sa scape nisipul de umbra ei, dar, fara succes.

Shaifa se simti ca atunci cand ii muri copilul, acum multa vreme. Vantul le aduse in nari mirosul de kefta din bucatarie, numai ca lui Harun nu-i era foame.

- Doar batranul Faraad ar putea sa stie cum s-o salveze, spuse batrana, dar deja s-a inserat, poate s-o fi culcat si el.

- Ii dau oricat, nu mai pot sta, Shaifa, uita-te la ea cum sufera.

... Stelele erau mai multe ca oricand, batrana se uita spre cer, printre zgaltaielile pe care i le producea goana masinii. Barbatul conducea rugandu-se si injurand in acelasi timp. Crestea pasarea de 5 ani, de cand se despartise de femeia pe care o iubise cumplit. Stia c-a gresit si, fiindca nu si-o putuse ierta, isi asumase pedeapsa oamenilor desertului: incepuse sa vaneze cu soimita aceasta, stiind ca nu va mai putea iubi la fel o alta femeie...

Faraad iesi aproape speriat din casa, intr-o camasa caramizie si cu chechia alba pe cap. Vru sa intrebe ceva dar, privirea ii cazu la mainile barbatului din fata lui. Lua pasarea fara sa intrebe nimic, cu o dragoste infinita. Harun simti un fel de protest interior, de parca i se rupea ceva din carnea lui, in vreme ce batranul era deja in mijlocul incaperii:
- Nour! Nour, vino repede!

va urma...

inca III

2009-10-19T13:52:00.007+03:00

nenikikamen!!

inca un maraton facut bine. inca un demon ucis. inca un pacat spalat. inca un centimetru spre mine...

ps: v-am promis ca vin cu scut si nu pe scut. donc, va dedic acest maraton, voua :)

http://www.youtube.com/watch?v=L-7Vu7cqB20&feature=related

Later edit:

Cu modestie, dedic acest maraton celor trei alergatori care au murit la maratonul de la Detroit, duminica, in timp ce eu alergam la Bucuresti.

Later later edit:

Si, pentru ca pe 20 octomvrie blogul asta (pardon, cafeneaua asta) a implinit un an de aburi ( de cafea, fireste), dedic acest maraton si acestui blog in cauza. Atat, zic!

BIM

2009-10-13T16:25:00.000+03:00

4 zile. Atat a mai ramas pana la Bucharest International Marathon. Sunt febril, aproape ca nu mai am rabdare. Ce-i drept, ma si cam tem, da' asta n-ati auzit cand am zis-o. Ma simt excelent, ma dor glezna si genunchiul alea nenorocite, in rest sunt bine. Ma tem doar sa nu-mi stric glezna acum si sa-mi faca probleme in februarie la Sahara Marathon.

Doar atat zic acum, mai vorbim dupa cursa.

Tine-ti-mi pumnii duminica :)

answers ...

2009-10-03T23:07:00.002+03:00

- why you are running for ?

- i'am looking for a dawn ...

- a special one?

- a special one ...

- why you are running for ?

- to take a seat ...

- what are you looking for ?

- to take a seat in myself ...

http://www.youtube.com/watch?v=u6FwEJwwYcQ&feature=fvst

Dilema

2009-09-29T09:56:00.007+03:00

Adica, acesta e bass-ul pe care mi l-am comandat ieri. Vine cam in 2 saptamani. In secunda in care l-am vazut, am avut orgasm. Punct. Acuma, vorba lui Moromete, trei chestiuni rezulta din asta:
Unu, ca ma apropii de mine mai mult decat de oamenii dimprejur, doi, ca imi rezolv din ce in ce mai multe promisiuni de aici si aici si trei, ca e foarte posibil ca sub aceasta "tinerete" sa dospeasca linistita o dulce nebunie. Pai? Despre adica ce vorbim noi aici? Hmm ...

da

2009-09-23T15:32:00.006+03:00

fluture zburand ...
pisica in oglinda -
concurentza?

ps: imi pare rau pentru tz, da' nu mi-a iesit neam diacriticu' ala pentru tz

2009-09-10T01:10:00.001+03:00

Daca cineva vrea sa devina lider, trebuie sa faca un lucru: sa-ti distruga, cumva, inteligenta. Sa te clatine din radacini, sa te faca sa-ti fie frica. Trebuie sa te faca sa nu mai ai incredere in tine - asta e o conditie indispensabila. Daca esti inteligent, iti rezolvi singur problemele. E destul sa fii inteligent ca sa-ti rezolvi toate problemele. De fapt, orice probleme apar in viata, tu ai mai multa inteligenta decat probleme. Inteligenta e o provizie, un dar al naturii. Dar exista oameni ambitiosi care vor sa guverneze, sa domine; exista nebuni ambitiosi - ei creeaza frica din tine. Frica e ca rugina, distruge toata inteligenta. Daca vrei sa distrugi inteligenta cuiva, mai intai trebuie sa creezi frica; creeaza iadul si fa-i pe oameni sa se teama. Cand oamenii se tem de iad, se duc si se prosterneaza in fata preotului. ll asculta pe preot. Daca nu-l asculta pe preot, ii asteapta focul iadului - e firesc sa le fie frica. Ei trebuie sa se apere de focul iadului, si pentru asta e nevoie de preot. Preotul devine indispensabil. Trebuie creata teama, si trebuie creata lacomia. Inteligenta nu e lacoma. Te va mira sa afli ca un om inteligent nu e niciodata lacom. Lacomia este caracteristica lipsei de inteligenta, marginirii. Aduni provizii pentru ziua de mine pentru ca nu ai incredere ca maine ai sa fii in stare sa ataci viata, altfel de ce ai stoca? Devii avar, devii lacom pentru ca nu stii daca maine inteligenta ta o sa faca fata vietii sau nu. Cine stie? N-ai incredere in inteligenta ta, asa ca aduni in prostie, devii lacom. Un om inteligent nu se teme, el nu e lacom ...

osho ...

Dans

2009-09-06T14:00:00.020+03:00

Omul acesta n-a fost singur. Omul acesta avusese in viata lui tot ce altii abia indraznesc doar sa viseze. Avusese toate clipele de bine pe care nu le-a putut convinge sa ramana mereu cu el, avusese norocul de-a putea zambi cand rasarea soarele, a avut putinta de-a rade de el insusi cand avea genunchiul jos.
Avusese toata iubirea din lume si toate diminetile in care se uita la ea, zambind si asteptand sa se trezeasca.
A mangaiat sinele de tren, in zapada, noaptea pe la 4, asa cum mangaia coapsa femeii, nestiind unde pranzu' pranzului ma-sii or sa-l duca.
A avut tot desertul adunat in gura si-n pantofi, toata marea in care inota de parca facea dragoste cu ea, turbat, sau linistit.
A avut toate diminetile in care dansa ca un drac, in ploaie, singur sau cu toata lumea dinlauntrul lui. A ras si-a plans cu toate gurile si lacrimile din lume, si si-a julit zeci de piei, doar-doar sa ajunga la el.
A baut bere cu insusi Dumnezeu si i-a spart halba in cap strigandu-i : ba, te iubesc asa cum nu te iubeste nimeni!
A sorbit toate noptile de vara si de iarna si de ploaie si de betie, in care canta pe strazi.
A trait sa aiba parul lung si alb, asa cum demult de tot, o fata balaie ii spusese ca se va intampla, in timp ce-i facea friganele.
A murit asa de tanar incat nici florile nu indrazneau sa creasca pe mormantul lui.
A jupuit si a dezghiocat toate vorbele urate si toate blestemele increscute in carnea si-n creierii capului lui. S-a indracit sa vrea a sari peste umbra lui pana i s-a zdrobit dracul din calcaie si-a murit (dracul, adica).
A aparat oameni, a salvat vieti, a ucis si a gresit cat altii intr-o mie de vieti, a avut pacate cat n-au putut cuprinde toate clopotele bisericilor si-a iubit cat toti dumnezeii acestei lumi.
Pe toate astea, va spun ca le-a avut omul acesta.
Atat a avut ... doar atat...
http://www.youtube.com/watch?v=juWHJCQGUq0&feature=related

Tema pentru acasa

2009-09-05T10:41:00.023+03:00

Atunci cand, in timpul unei lupte, voi si adversarul va lasati pierduti in lucruri nesemnificative si sunteti amestecati unul cu celalalt, trebuie sa aveti mereu in vedere strategia "capului de sobolan si a capului de taur". Acesta e un principiu al strategiei.
Este important ca luptatorul sa aiba in minte, chiar si in viata de zi cu zi, acest principiu. In strategie, fie ea de mase sau individuala, nu uitati niciodata acest spirit! Ganditi-va bine la acest principiu.
Oricand suntem preocupati cu detalii nesemnificative, trebuie sa le schimbam dintr-o data intr-un spirit larg, interschimband ce este "mic", cu ceea ce e "mare".

Shimmen Musashi no Miyamoto, Go rin no sho, 1645

Naluca

2009-08-22T18:31:00.025+03:00

Era o casa micuta, aproape de plaja din Agadir. Vantul batea destul de des in perioada verii, asa ca pescarii aveau de furca, nu rar intamplandu-se sa vina la mal cu barcile distruse sau, chiar sa fie ucisi de ape. Marea nu le mai dadea drumul, se zicea ca ii iubea prea tare si ramanea fermecata de oamenii aceia aspri care injurau afectuos.

El venise din Europa. Isi vanduse ce mai avea pe-acolo si-si cumparase si el o barca. La inceput, pescuise chiar el, venea cu crabi imensi si cu dorade pe care-i dadea unor restaurante din oras. Apoi, dupa ce cunoscuse un algerian stabilit in Maroc, plin de intelepciune, convenira sa pescuiasca dupa cum le venea. Asa ca Arun avea destul de mult timp liber. Iftar, algerianul cel istet, stia si el sa gateasca si, uneori, cand nu-i lasa vantul sa plece la pescuit, faceau cate un atelier. Atelierul asta incepea intotdeauna seara tarziu, dupa ce adormea soarele. Isi zambeau complice si-ncepeau sa gateasca fiecare asa, oarecum ilicit, stiind ca asta se va transforma imediat in traditionala intrecere. Dupa ce terminau de gatit, Arun scotea sticlele de vin de la rece si le desfacea (numai el desfacea sticlele) intr-o deplina atentie. Amandoi ascultau sunetul dopului iesind si, daca acesta pocnea plin, radeau copios si spuneau - uuhh, ca fata mare a facut. De fiecare data cand pocnea cate-un dop, Arun isi aducea aminte de-o femeie cu parul auriu pe care-o iubise mult odata si, care ii spunea razand si ea: ce naiba de fata mare ai avut tu de-ti pocnea asa? Asa ca intre el si Iftar se stabilise tacit acest ritual. Cand Arun venea cu vinul, Iftar se aseza pe scaun, prefacandu-se obosit si asteptand curios pocnetul dopului. Daca se intampla sa nu pocneasca, Iftar se incrunta: hmm, femeile astea...

Tarziu, in noapte, sub miile de stele pentru care Arun tinea mereu un toast, cele doua femei dansau guedrah sau raks al assaya. In pauze, Arun citea poezie dar, niciodata a lui. Femeile stiau ca europeanul ciudat scria si el dar nu indrazneau sa-i ceara sa citeasca din scrierile lui.

De fapt, exista o femeie care venea noaptea la el si careia ii recita din poeziile lui. Doar ca trebuia sa fi baut foarte mult si sa nu-i ceara ea a citi. Era vazuta doar uneori, intrand la Arun, fara sa mai bata la poarta. Creatura asta era frumoasa ca o naluca, inalta si subtire, cu parul negru pana la mijloc, cu pielea maslinie. Nimeni nu stia nimic despre ea, nu era de prin preajma. Iftar aflase la un atelier ca, in urma cu vreo doi ani, existase o legatura intre ei, Arun iubind-o pana intr-o zi cand aflase ca femeia il inselase. Multa vreme n-a vrut s-o mai vada dar, la o bucata, se trezira intr-un soi de vanare de timp, in care ea venea, se iubeau cumplit in noapte si, inainte sa vina zorile ea pleca la fel cum venea, fara zgomot, ca o naluca. De fapt, Arun ii si spuse o data ca are impresia ca face dragoste cu naluci. Dupa ce se potoleau, femeia incepea brusc sa se imbrace, in timp ce Arun pleca de-acolo aproape in dureri. Nu-i placea niciodata sa vada o femeie imbracandu-se. Considera ca acesta trebuie sa ramana misterul femeii, un soi de moment intim in care nu trebuie s-o vada nimeni si-n care aceasta se reconstruieste. Asa ca pleca afara, fumand ca de obicei, rupand filtrul tigarilor, mestecand firele de tutun si intrebandu-se ce se petrece cu femeia asta. Stia ca in viata ei e un barbat dar naluca n-a vrut niciodata sa-i spuna de ce sta cu el. Nu era fericita, se vedea clar asta, parca era legata oarecum. Arun avea uneori cele mai negre ganduri despre ea, crezand chiar ca barbatul scotea bani de pe urma ei. Numai ca nici femeia nu voia sa-i spuna mai multe si parca nici nu voia sa plece de langa barbatul acela. Arun ar fi putut sa afle adevarul dar se hotarase sa nu mai caute si sa ia situatia ca atare. I se parea ca, intr-un fel sau altul o hranea prin intalnirile lor din noapte.

In ultima vreme, Arun traia momente in care constata brusc, cu mirare, ca incepe sa se simta bine cu el insusi. Nu se mai razboia atat de tare cu celalalt, aproape ca putea gusta linistea din el in acele momente. Cand alerga prin desert, cand venea cu barca de la pescuit, cand facea de mancare dar si-n momente fara nici-un rost, se revarsau peste el secunde de linistire, in care-i mijea un zambet pe care nu-l cunoscuse pana atunci. Nu stia ce inseamna asta, uneori credea ca incepe sa-si reconstruiasca gradina lui zen. Doar ca asta nu tinea prea mult, era suficient sa vada o femeie alergand dupa vreun copil mic, sau sa se uite cum pleaca naluca, pentru a-si ridica sabia sa-l loveasca pe celalalt.

Dupa ultimul atelier, Arun se intorcea de pe plaja, voise sa vada daca barca era bine, fusese furtuna toata noaptea. Vantul pierise ca prin farmec la rasarit si el urca straduta, descult, tinand in mana un mic melc ciudat. In camera de la etaj, femeia dormea inca. El intra in bucatarie si incepu sa faca in liniste, cafeaua. Inca si-o prepara singur, era unul din momentele lui.

Aseza cele doua cesti pe una din treptele de la intrare, stiind ca ea se va trezi de la miros.

Se surprinse asteptand acea liniste si se intreba daca nu cumva se potoleste...

cu dragoste ...

2009-08-20T18:43:00.003+03:00

- It's hard to let go, isn't it?
- Yes, it is, Bill ...
- Well, that's life. What can I tell you?
...
- Should I be afraid?
- Not a man like you ...

Meet Joe Black

2009-08-04T22:54:00.007+03:00

moon kissing the mosque
the door is closing -
stars and wispers ...

paranteze

2009-07-29T13:54:00.004+03:00

Noapte la Corbu.
Dormit sub cerul liber, fara cort, doar in sacul de dormit (n-o mai facusem de un an). Petrecut jumatate din noapte uitandu-ma ca disperatul la stele si enervandu-ma teribil ca nu pot sa cuprind in brate calea lactee (va dati seama ce e pe-acolo??). Inotat tot ca disperatul (ca de obicei), kilometri in larg, pana unde abia mai vedeam cele cateva lumini de pe mal (doamne, e asa liniste acolo, in larg...). Senzatie brusca si acuta: nu mai vreau sa ma intorc. Pe dumnezeul meu ca nu voiam sa ma mai intorc. Pe drumul de intoarcere aveam senzatia ca mi se ia ceva. Am ajuns la mal de parca n-aveam rost. Imi clocoteau creierii capului ca daca mai inotam putin as fi intalnit mica sirena.
Poate data viitoare. Poate acum avea niste treaba si nu ma putea primi. Eh, mai are si ea uneori dezordine prin casa, nu poti da buzna peste ea in dezordinea aia.
Dor...

cam asta e

2009-07-16T22:39:00.006+03:00

Pai, lucrurile sunt cam asa: In seara asta, am hotarat cu Marian sa particip la Sahara Marathon, in ianuarie 2010.
230 de kilometri prin desert. Prin desertul meu. Gata. Cam asta e.

ploaia mea II

2009-07-11T21:58:00.007+03:00

Era o ploaie ca la sfarsitul lumii, de parca cerul ramasese dator desertului si-i facea cinste intr-o carciuma numai de ei stiuta. Ia-ti, ia-ti, nu te mai saturi...

- Maine mergem pe plaja, la Corbu.

- Si daca o sa ploua tot asa?

- Si daca o sa ploua tot asa. Si-o sa ne iubim ca-n ultima zi, cu tot desertul ala peste noi... Si-am sa te alerg pe toata plaja aia, printre toate traznetele.

- Om vedea.

- N-om vedea nimic, c-or sa ne intre fulgerele in ochi si traznetele-n sange...

- Traznet!

ploaia mea

2009-07-10T11:22:00.015+03:00

Ploua cu spume. La propriu.

Zafir cobora pe drumul ce ducea in portul vechi. Isi suflecase pantalonii de in si se uita cu amuzament la papucii din piele, care scoteau un zgomot ciudat atunci cand pasea. Ploua cu traznete, asteptase ploaia asta de multa vreme, asa cum numai un fremen stie a o astepta.

Trazni puternic in stanga lui si un catel se ascunse repede sub o masina dar, alarma acesteia il goni si de acolo. Zafir zambi... Se opri, se uita la papuci - era ud fleasca - si si-i scoase din picioare. Simti apa in talpi ca o binecuvantare.

Mai jos, auzi sirena unei nave si, in acelasi timp vazu un melc in fata lui. Il lua de pe strada si-l puse pe o frunza. Ce ticnit sunt, vorbesc cu melcii. Zambi...

Vazu venind spre el o fata, cu o pelerina galbena pe ea. Nu parea sa se grabeasca prea tare. Isi sterse apa de pe figura, cred ca are vreo 22 de ani...

Uite, pentru tine, ii spuse cand ajunse in dreptul ei. Fata ridica ochii si lua aproape reflex scoica pe care Zafir i-o intinsese. Era o scoica foarte mica, pe care o gasise pe plaja unde inota el. Iti multumesc, zise, uitandu-se dupa omul care plecase deja de langa ea. Of, ce frumoasa era... Zambi.

Intr-o masina, langa intrarea in port, un cuplu. El lasa niste hartii pe bancheta din spate si, ursuz, ii spuse femeii de langa el: m-am saturat de viata asta monotona, totul e gri, nu mai stiu ce sa fac.

Ea, vazandu-l pe Zafir mergand descult prin ploaie, cu papucii atarnati in mana. Uite, se plimba prin ploaie, hai si noi. El: fugi de-aici draga, vrei sa racesti? Fii linistita, nu se plimba, l-a apucat ploaia asta nenorocita.

De undeva de langa statuie, soarele se iti dintre nori pentru cateva secunde, asa cum numai in filme apare. Chiar iesi cu tupeu, langa un fulger prelung. Zafir se uita in sus, aproape ca nici nu se mira de aparitia soarelui si spuse: sunt un inger beat.

Zambi...

http://www.youtube.com/watch?v=OnRNFv8jmSg

poveste cu berze (nu-i a mea - povestea, adica)

2009-07-04T10:41:00.013+03:00

Alef Lam Mim. Era candva o casa veche, numita casa de langa moschee.

Si casa aceasta era mare, avea treizeci si cinci de odai. Acolo locuiau de secole, mai multe familii inrudite care slujeau moscheea.
......
Era o dimineata de vineri, la inceputul primaverii. Caldura soarelui era placuta, in gradina plutea mireasma pamantului, iar copacii erau proaspat infrunziti. Aparusera primii muguri. Pasarile zburau din ramura in ramura, cantand parca in cinstea gradinii. Cele doua bunici curatau gradina de ierburile moarte de peste iarna, iar copiii se zbenguiau, ascunzandu-se in spatele copacilor grosi.
De sub un zid batran iesira la iveala o multime de furnici, atat de multe incat acoperisera trotuarul din jurul cedrului batran, asemeni unui covor miscator si roscat.
Mii de furnici tinere se ingramadeau parca sa vada soarele, a carui caldura le mangaia pentru prima data.
Matele casei stateau tolanite langa fantana si observau, de departe, cu mirare, acea gramada miscatoare. Copiii lasara joaca si priveau minunea ce serpuia pe trotuar.
- Bunico, strigara copiii, vino sa vezi!
.....
" povestea noastra s-a incheiat, insa barza nu a ajuns inca la cuibul ei..."

Kader Abdolah, La portile moscheii

later edit: ati observat ca berzele nu stau niciodata acolo unde e prea mult zgomot?

2009-07-02T19:18:00.007+03:00

Azi-noapte m-am despartit de unul dintre cei mai buni prieteni. Marc, delfinul, ne-a parasit pe la miezul noptii. M-a chemat amica mea A, vino, Marc se simte rau, hai sa intri in bazin cu el sa il plimbi putin. In 15 minute eram acolo. Am intrat in bazin si-am vazut cateva fire de sange in apa. Mi s-a strans pielea. L-am luat in brate usor si, la cinci minute, a inceput sa aiba spasme.

A murit ca un erou, nu s-a vaitat, n-a cerut niciun pic de ajutor. A venit doar la marginea bazinului, de parca ar fi vrut sa ne vada mai de-aproape. Mainile mele n-or sa uite niciodata spasmele alea nenorocite care-l storceau de ultimele picaturi de viata.
Am ajuns acasa si-am baut o jumatate de sticla de Bacardi in jumatate de ora. Cacat...
Da, stiu ca era batran, toata lumea spune asta, dar numai eu stiu ce simteam cand ma jucam cu el, numai eu stiu cum imi zambea cu capul intr-o parte...
O sa-mi lipsesti cumplit, Marcone...

http://www.youtube.com/watch?v=EcG-MtXqWR8&feature=related

cine moare

2009-06-28T21:48:00.006+03:00

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

Pablo Neruda - Cine moare...

PS
Si numai Dumnezeu va sti ce voi alege, caci lama mea o vor deopotriva si ingerul si demonul. Si amandoi ma invata de bine...

2009-06-16T09:05:00.008+03:00

Comunicat important pentru tara:

Pescarusul cel Paraschiv a facut pui. Patru. Un motiv in plus sa vina cu si mai multa ravna dimineata la preluat hrana. Nici nu vreau sa ma gandesc ce-or sa faca astia cand or sa invete sa zboare. O sa-mi dau banii pe mancarea lor.
Ce profitori :)

Later edit: nu sunt patru, sunt cinci.

despre disponibilitate

2009-06-15T01:42:00.009+03:00

In vara lui 1963, politica guvernamentala antibudista a Saigonului ajunsese la extrem. Calugarii erau arestati pentru orice, manastirile erau inchise sau arse. In fapt, segmentul budist, religios, se opunea cu vehementa razboiului din Vietnam. Pe 10 iunie, calugarii sunt impiedicati sa desfasoare o procesiune religioasa organizata cu prilejul celebrarii zilei lui Budha. Evenimentele degenereaza, politia deschide focul si ucide noua disidenti. In piata centrala, un calugar se aseaza si, intr-un calm infiorator, isi da foc, rugandu-se nemiscat, in timp ce arde pana la moarte. Se numea Thich Quang Duc. Politia incearca sa disperseze trecatorii si raspunde cu acte de violenta. Sapte dintre liderii budisti preiau exemplul fratelui lor si, in acelasi calm, isi dau si ei foc. Guvernul lui Diem Biem Pho arunca arunca responsabilitatea acestor evenimente pe Vietcong, nerecunoscandu-si niciodata vina. Pe 15 iunie au fost organizate funeraliile lui Thich.

In noiembrie, dupa aceste evenimente, armata organizeaza o lovitura de stat si rastoarna guvernul, omorandu-l pe Diem, actul de sacrificiu al calugarului fiind socotit cel care a determinat aceasta lovitura.

Inima lui Thich a ramas intacta dupa incinerarea trupului, aceasta fiind considerata o dovada a compasiunii si naturii sfinte a calugarului. Ea se afla intr-un potir de sticla in manastirea Xa Loi.

End of story.

By the way, mai stie cineva ce s-a intamplat in 13 -15 iunie 1990 in Bucuresti, Romania? Intreb si eu...

2009-06-13T20:51:00.002+03:00

au bout de la mer noire ...

2009-06-13T20:44:00.002+03:00

just another brick in the wall...
or not

multumesc

2009-06-05T21:23:00.020+03:00

Ma simt foarte ciudat. Dar inainte de asta, as vrea sa multumesc. Nimanui, in mod special, vreau doar sa multumesc tuturor celor care sunt langa mine, celor care ma ajuta, precum si celor care ma fac sa ma simt mai viu, prin rautatile lor.
Multumesc tuturor buburuzelor care se aseaza cu tupeu pe mine, de parca mi-ar cere mana fara consimtamantul meu.

Multumesc tuturor "anonimilor" care, in neputinta lor de-a construi ceva, incearca din toate puterile sa darame ce construiesc ceilalti, in acest fel facandu-ma sa cred si mai mult in calea mea.
Multumesc unui baiat indragostit pe care l-am descoperit absolut intamplator in seara asta, care ii daruia iubitei lui, pe blogul acesteia, un haiku scris de mine (mentionand ca e scris de mine). M-am simtit tare bine, din acest motiv.
Multumesc "barbosului" pentru tot ce mi-a dat si-i promit inca multe halbe-n cap (cu dragoste, caci tot eu o sa-l oblojesc pe urma).
Multumesc lamei mele care ma taie de cate ori imi vine sa renunt.
Multumesc domnului Ion Codrescu, pentru prietenia cu care ma onoreaza si care mereu ma intreaba ce-am mai scris, facandu-ma sa ma simt vinovat daca nu scriu.
Parca sunt la oscar-uri si-oi fi castigat ceva, asa tot multumesc :))
Multumesc indoielii care-mi cracaneaza sinapsele (da, a mea e expresia) si care ma face sa ma imbat crunt sau sa inot kilometri noaptea, de parca asta m-ar intoarce ACASA.
Ma simt foarte ciudat. Parca mi se ia ceva.
A, apropos, maine e ziua mea...

2009-05-28T11:12:00.001+03:00

photos on the wall -
no wall ...
just touch

nenikikamen!

2009-05-18T21:05:00.013+03:00

Nenikikamen! Asta a spus Pheidippides dupa ce-a alergat maratonul, pana la Atena.

Nenikikamen am spus si eu impreuna cu Marian, cand am ajuns aseara in centrul Mangaliei, dupa 42 de km. Am reusit maratonul. L-am terminat, nu ne-am oprit, n-am stat nicio secunda.

Se spune ca in maraton nu exista castigatori, ci doar invingatori. Daca-i asa, atunci nenikikamen! Am invins ...

Ma dor groaznic genunchii (eh, ma dureau dinainte), dar si-acum am in nari mirosul de sampanie cu care ne-au stropit la finish.

Le multumesc tuturor celor de langa noi, e incredibil cat te ajuta un Octavian care-ti pune Manowar atunci cand crezi ca nu mai poti, sau Liviu care ma injura afectuos in greceste, mergand in paralel cu masina, stiind c-am sa-i raspund pe masura. Multumiri lui Andrei pentru masajul excelent de dupa terminare.

A fost o cursa exceptionala si, cu voia dumneavoastra, as vrea sa-mi multumesc si mie ...

http://www.youtube.com/watch?v=BLvPNt2KsAU&feature=related

2009-05-11T22:14:00.004+03:00

Certitudini de brate
inlantuie pareri de trupuri.
Sigurante de palme
mangaie indoieli de chipuri.

Iti daruiesc culoarea amaruie
din ochii tai
Si-ti multumesc pentru concretul mainilor tale
din iluziile mainilor mele...

... Yasminei, copilul ...

2009-05-10T00:43:00.013+03:00

Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi ochiul
şi întoarce-mă cu faţa
spre invizibilul răsărit din lucruri.
Iartă-mă şi ajută-mă
şi spală-mi inima
şi toarnă-mi aburul sufletului,
printre degetele tale.
Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
trupul cel nou care-mi apasă
şi-mi striveşte trupul cel vechi.
Iartă-mă şi ajută-mă
şi ridică de pe mine
îngerul negru
care mi-a îndurerat caracterul...

Nichita

Mi-ar fi placut sa v-o recit dar nu sunt suficient de beat acum.
Marian spune de fiecare data ca-l recit pe Nichita de parca as certa auditoriul. I-auzi!
De fapt, poate ca-l chiar cert pe auditoriul. Il cert de necuraj...

2009-05-09T14:09:00.008+03:00

27 de kilometri alergati aseara. Ar mai fi mers cred, inca vreo 5 - 6, fara probleme.
Durerile apar abia de-atunci. Plamanii cer din ce in ce mai mult, genunchii iti explodeaza, te bati cu fiecare kilometru, cu fiecare metru, alergi si reciti ... Legionaire, tu es un volontaire... Au combat, tu agis sans passion et sans haine, tu respectes les ennemies vaincus, tu n'abandonnes jamais ni tes morts, ni tes blesses, ni tes armes...
La sfarsit esti terminat. Dar atat de viu... si atat de cu tine...

http://www.youtube.com/watch?v=28GaKoCuobU&feature=related

reguli de bun simt

2009-05-07T22:27:00.004+03:00

de ce un haiku nu este poezie

fiindca inaintea mintii sta inima
fiindca inaintea lamei taie gandul
fiindca inaintea tarmului sta marea
fiindca inaintea carnii sta mana
fiindca inaintea buzelor sta sanul
fiindca inaintea ochiului sta sangele
fiindca inaintea rugii e iubirea

pentru aceste motive, un haiku nu poate fi niciodata poezie

2009-05-04T22:51:00.007+03:00

Alergam deja de vreo 14 kilometri. Imi udasem incaltarile, ma pleznisera valurile de cateva ori, nu stiu de ce, dar nu pot sa alerg noaptea daca nu vad luna, parca ma strange ceva de gat, nu mai am aer. De data asta, luna iesea incet din mare, era rosie si imensa. De-aia ma udasem la picioare, ca ma tot uitam la ea si nu vedeam cum alerg prin apa, decat prea tarziu. Mai am vreo luna si vine maratonul. De fapt, nu e un maraton oficial, e doar o alergare de 42 de kilometri pe care mi-am impus s-o fac, e o alta spalare de pacate. Nu stiu daca am sa-l fac pana la capat, cel mai mult am alergat vreo 24 de kilometri fara oprire, chiar sunt curios sa vad daca-l pot termina. Dupa cei 24 cred c-ar mai fi mers inca vreo 10, dar nu stiu ce-o sa fie pana la 42. Si nici nu-mi propun sa fac vreo repetitie, vreau sa fie un mister.
Am trecut pe langa o barca ce statea pe nisip intr-o parte, ca o femeie sprijinindu-si capul intr-o mana si mi-am adus aminte ca m-am nascut la vreo 300 de metri de o pescarie, una adevarata, unde dimineata, pescari tacuti si nerasi isi impingeau barcile in apa, cu dragoste, o dragoste pe care n-o vedeai decat seara, cand se intorceau. Cu peste sau fara. Astazi pescaria nu mai exista, au mai ramas doar vreo 2-3 barci, proprietarii lor vin doar prin week-end si intra cu barcile in apa de parca ar face sex cu o femeie pe care n-o iubesc, nu saruta mana marii.
Nu mai face nimeni saramura aia absolut cosmica, iar eu am crescut, nu mai fur pesti din barci. Uneori fac eu saramura, dar nu mai fur pesti din barci. Am crescut. Si mi-e cumplit de dor de Maroc. Si ma tot gandesc daca n-ar fi bine sa vand ce bruma am p-aici si sa-mi cumpar o barca de pescuit in Maroc.
Ascult Anggun si alerg. Imi trec prin minte femei care mi s-au daruit dar carora nu le-am sarutat mainile. Nu sarut mainile femeilor cu care nu fac decat sex (iar o sa starnesc comentarii aprinse).
Un caine alearga odata cu mine si se uita curios.
"Un geste d-amour"... Cum canta fata asta... Trebuie sa iau hotararea... Trebuie sa aflu daca mai are rost.
Ascult Anggun si-mi trec prin respirari saruturi pe care le-am primit, saruturi care m-au inundat, maini care m-au mangaiat si carora le sunt etern recunoscator... Vara trecuta am avut norocul sa inot langa 2 delfini, poate ne-om mai intalni si vara asta. Abia astept sa se incalzeasca apa, mi-e dor sa ma duc iar pana unde nu mai vad decat putin din tarm, sa fie liniste si sa inot de parca asta ar fi ultimul lucru de pe lume. O fi nins vreodata in desert? De ce alerg? Femeia... Si ce-o sa fie dupa ce reusesc maratonul?
Lumini, gata, am terminat in seara asta. A mers bine, nu m-a mai durut tendonul ala blestemat, s-o fi plictisit...

http://www.youtube.com/watch?v=TEvoeKJhVKg&feature=related

2009-04-18T23:43:00.006+03:00

Hristos a inviat!
Sa fim vii...

2009-04-15T00:52:00.013+03:00

Acum ceva vreme, inainte de-a pleca in Franta, se facea ca treceam aproape in fiecare noapte pe langa o rezervatie de animale si auzeam un paun tipand. Era acelasi, as putea jura. De fiecare data, ma gandeam ca in noaptea aia n-o sa tipe si, de fiecare data, parca urmarindu-ma, paunul asta imi cracana sinapsele, speriindu-ma.
Ati auzit vreodata un paun tipand? Eu da. E infiorator. Iti trece tipatul ala prin sira spinarii pana te cocosezi de umilinta.
Tot in vremea aceea am aflat si de ce striga el asa deznadajduit.
Spune legenda ca in vremuri vechi, era preferat in curtile regale. Toata lumea il respecta si-i acorda atentia de care numai el putea beneficia. Manca cea mai buna mancare si-i placea sa se rasfete printre paunitele credincioase si modeste, privind doar in sus.
Si uite-asa, plimbandu-se el intr-o zi prin curtea rajahului, cineva i-a aruncat niste boabe dar paunul n-a reusit sa le prinda si a trebuit sa le culeaga de pe pamant. S-a uitat in jos si-abia atunci a vazut ce picioare urate are. Si s-a speriat foarte si-a tipat grozav...
Adevarul e ca mi s-a facut dor sa mai vad un paun. Cred c-am sa merg zilele astea sa ma intalnesc cu unul. Ziua...

CV

2009-03-28T00:31:00.007+02:00

Cum spuneam, sunt profetul meu in fata mea si-a lamei mele.
Si nimeni nu ma poate judeca si oricine ma poate saruta ori scuipa...
Si ma veti ierta chiar de nu stiti ...

Later edit:
de-asta...

http://www.youtube.com/watch?v=ycekLtDDGnc&feature=related

saburau

2009-03-27T17:52:00.005+02:00

O fi de la faptul ca inca n-a prea ajuns primavara p-aici, o fi de la faptul ca m-am intalnit cu o prietena a carei fetita mica s-a uitat tot timpul la mine cu o competenta uluitoare, sau poate am obosit, pur si simplu... Cert e ca aseara am baut iar din sticla.
Desi am promis c-am sa scriu ceva vesel, cred ca acum e cel mai bun moment sa scriu despre un subiect de mult in analiza, respectiv despre abandonul unei garzi de corp. Ma refer aici la o garda de corp autentica, nu la masculosi (nu e o greseala) cu creierul mucegait de relaxare.
Acel abandon al sinelui, al chiar fiintei lui proprii, in beneficiul unui om pe care-l apara, si caruia, intr-un mod sublim si ciudat, i se daruieste. Un om pe care, de cele mai multe ori nici nu-l cunoaste prea bine.
Sunt unul dintre cei mai norocosi oameni din lume, am trait momente si-am cunoscut oameni care m-au hranit si mi-au dat viata, ma bucur de cele mai multe lucruri din jurul meu, poate chiar si de cele mai mizerabile, tocmai pentru ca astea ma ridica.
Scriu cu aceeasi sete care m-a facut sa apar oameni pe care nu-i cunosteam dar despre care credeam ca au dreptul la viata si ei, ca si altii. Si la fel, atunci cand scriu, simt acelasi abandon care ma naste de fiecare data cand apar un om. Acea renuntare la propriul corp, la instinctul propriu de conservare, la nevoia proprie de-a respira, pentru ca el sa poata respira in siguranta.
Mi-am intrebat studentii acum cativa ani ce cred ei ca-i trebuie unui om pentru a fi o buna garda de corp. Am primit diverse raspunsuri, dar nici unul nu era ce asteptam eu. Si-n seara aceea a trebuit sa vorbesc despre abandon. Acel moment in care, in mod constient si invaziv, trebuie sa il imbraci pe cel pe care-l aperi, cu toata fiinta ta, sa-l acoperi nu numai cu trupul, ci si cu "respirarea" ta. Pentru ca, fundamental, el e cel care conteaza, tu esti doar cel care se daruieste. E un fel ciudat de-a face dragoste cu el, de-a i te da lui, fara ca asta sa-l implice in vreun fel constient. Amicul meu, Gabi, ma intreba odata, de ce nu incerc sa transfer acesta daruire facand un copil. Hmm, asta chiar e o intrebare...
Dar sa revenim. In limba japoneza, termenul de samurai se trage din vechiul verb saburau, care se traducea prin "a sta alaturi". E o perspectiva absolut minunata. A fi alaturi de cineva, a-i numara chiar si respiratiile uneori ( sau a i le numara fetitei tale, nu? ). A sta alaturi...
Am fost intrebat de ce nu vreau sa fac altceva. Si n-am putut da un raspuns pana de curand, cand, am simtit crunt ca asta e un fel de penitenta careia trebuie sa ma supun. Un fel de-a ma bucura de putinta mea de-a iubi.
Am fost intrebat daca nu cumva fac asta pentru bani. Iertati-ma daca am sa rad cu spume, dar niciun sac de bani nu poate cumpara sentimentul de la sfarsit cand, dupa ce te desparti de omul langa care ai stat, ti se pare ca, intr-un fel i-ai mai dat nastere o data. De fapt, atunci cand esti langa el, asta e ceea ce conteaza: indiferent ce patesti tu, el trebuie sa respire in continuare, sa fie in viata. Viata in care te vei afla si tu, one way or another...
Am mai fost intrebat de ce trebuie sa fac asta neaparat in Irak. Mie mi se pare ca si in Irak oamenii trebuie sa traiasca. Si am dreptul - poate singurul - de a-mi alege omul la dispozitia caruia sa ma pun. Saburau...
Si nu, chiar nu e vorba de bani. Nu in cazul meu, aici. Am mai spus-o, banii nu pot cumpara chiar tot. E doar un alt fel de-a iubi. Si chiar daca cineva spunea odata ca nu-si da seama cine sunt, ca sunt un fel de apa pe care n-o poate strange in pumn, un lucru e sigur. Pot iubi. Pot iubi intr-o mie de feluri, inclusiv ... saburau...

2009-03-23T15:11:00.006+02:00

N-am vrut pana acum sa moderez comentariile, tocmai considerand ca e de datoria mea sa las libera si exprimarea celorlalti, nu numai a mea. Se pare insa, ca unii dintre cititori, dupa ce ca beau cafeaua fara sa plateasca, mai si sparg cestile, neputand a se obisnui cu gandul ca ei nu pot construi ceva. Ma veti ierta dara, ca le voi sterge pe cele care n-au legatura cu bunul simt, dar locul asta chiar nu e terenul de joaca al celor lipsiti de respect.

Later edit: Tocmai ce-am vazut ca si Klara a patit acelasi lucru. O fi vreo moda, ce crezi?!