08.05.2011

Maistre, viata nu-i un bors de peste...

Sabin gateste bine. Bine rau, va spun eu, c-am mancat din mana lui. Din a lui Cipake, inca nu, da-mi zice ceva ca si el pune probleme. Dar, aseara, amandoi se uitau la doua capete de crap si se contrau despre cum se face un bors de peste. Aterizez acolo si sunt luat la intrebari despre osul amar. Zic, baieti ia stati ma, asa. Vreunul dintre voi a facut vreodata un bors de peste? Pai, sa vezi, ca avem reteta si... Bai baieti, eu v-am intrebat ceva. Pai... nu, n-am facut. Bine, atunci las' ca va da tata unul. Cipake era chiar circumspect, omul s-a batut din rasputeri. Cu vreo 10 minute inainte sa-l termin, cade cerul pe mine, aflu ceva. Nu, n-am sa va spun ce. Eram cazut, Sabin ma vede si ma intreaba ce e. Ii zic, coane, nici macar eu nu pot avea chiar tot. Da' bine ca macar am terminat borsul, nu cred ca l-as mai fi putut face. La sfarsit, oameni cazuti pe jos de placere, glorie totala pe capu' meu - a se observa modestia de care dau dovada.
http://www.youtube.com/watch?v=VCHAkScJ5eY
Sabin are o fetita, pe Leia. Pana si ea a mancat din borsul ala. Copilul asta mi-a dat lacrimile aseara. Asa, pur si simplu. Si-i spun Cosminei, sotiei lui Sabin, luati-o din bratele mele, acum, ca nu mai rezist. Eram cazut.. Descoperisem cat de gol sunt.. 
Astazi, la fel de cazut, ii povesteam lui Sam despre victoria mea din bucatarie dar si despre cadere. Omul, saracul incearca sa-mi intinda o mana si glumeste: bre, maistre, viata nu-i un bors de peste... 

later edit: si mai vine si Andrei Craciun, unul dintre putinii jurnalisti care inteleg si, uite:


5 comentarii:

Gracefully Older spunea...

Tu, dintre toti oamenii pe care ii cunosc, stii cel mai bine ca nimic nu incremeneste in loc. Asa e rostul si nu esti gol. Ai rostul tau.

Lotusull spunea...

Inteleg perfect ideea bratelor ce te sustin, dar meritul de a fi reusit e doar al tau. In fond, nimeni, oricat de mult ne-ar iubi, nu ne poate cara crucea.
Si urme ai lasat. N-ar trebui sa te indoiesti de asta. Poate ca ele sunt invizibile, dar sunt. In momentul in care prin faptele tale, amprentezi un suflet, se numeste urma.
Iar golul e probabil doar o stare. Starile vin si pleaca. Uneori ne mai imping catre intrebari, alteori se multumesc doar sa fie. E omenesc asta.
Ce sa mai zic :)
Construieste frumos mai departe :)

fedaykinn spunea...

I, stii care e rostul meu, ti-am zis...

Flipi spunea...

infinitul e practic gol, la fel şi noi, materia e doar exprimarea intenţiei... doar că acolo, în golul acela vibrează fiinţa ta interioară.

ps: am văzut alergătorul deşertului la tv, nice to meet u!

fotograf nunti ioana spunea...

Starile vin si pleaca. Uneori ne mai imping catre intrebari, alteori se multumesc doar sa fie