14.05.2011

Inca o zi obisnuita

Acuma, sa mor daca stiu: o fi noroc sau ghinion? Io zic ca e noroc, desi...
Lucrurile stau asa. Cu vreo 3 kilometri inainte de Tulcea, intr-o curba fara vizibilitate, un baiat bun, cu o masina neagra, se gandeste el sa stranga curba si sa intre pe sensul meu. Donc, imi taie fata, incerc sa evit, evit, ies in decor, pe griblura, imi fuge roata spate si ma culc pe dreapta. Credeti cumva ca omul a oprit sa vada ce-a facut? Aiurea, se grabea. Asa ca, am o gaura in genunchiul drept, adica ACEL genunchi. O gaura la vreo 2-3 cm de osul rotulei, care mi-a rupt muschiul, zici ca a iesit un glont pe-acolo. Imi pare tare rau ca n-am apucat sa fac o poza sangelui care tasnea din gaura, cred ca mi-ar fi crescut gradul de farmec, nu ziceti? Osul e aproape intact, deci, sunt norocos, nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost daca mi l-as fi spart.
Deci, se prelimina neste deficultati: vreo luna pauza, stau in pat - ia uite cum am timp sa incep de scris cartea , motorul are ceva de reparat, acum, cand stau tare bine cu banii, nu? Si, luni, ii asteptam pe baietii de  la Discovery, sa facem filmarile. Pai ce filmari facem noi, acum? Poate doar sa invat repede ceva goblen, sa nu vina oamenii aia degeaba. A si pe 4 iunie mergeam cu baietii la Tusnad, la un semimaraton. Acum, cred ca merg doar ca injurator afectuos.
Doare de ma cac pe mine, stau in pat (!!!) si, ce e fain, doctorita auzise de mine la radio. Pai, pac pac, nu?
Ce pizda ma-sii se intampla aici, stimati telespectatori?
Lasand la o parte sarcasmul asta imberb, ma bucur. Pai nu va zic eu ca-s norocos?

PS - la vreo 3 metri de locul distractiei, jucau pocker doi baieti. Ingropati. Nu le-am vazut cartile, ca erau acoperite de crucile lor. Sa traiesti baieti, de data asta, zic pas...

10 comentarii:

Darael spunea...

Cu 3 lei poti sa cumperi o camera video care sa inregistreze tot ce se intampla cand conduci.

La o eventuala intamplare asemanatoare o sa stii cine a fost "baiatul bun" si o sa poti sa ii spargi moaca cu un levier fara ca macar sa ii dai explicatii.

Multi o sa zica uau, inciti la violenta. Nu e violenta, e aparare pentru cei pe care acesti indivizi o sa ii omoare zicand ca ei pot si nimeni nu le face nimic.

E romania.
Sfat bonus: cauta-ti loc de munca dincolo si pleaca din tara. Iti garantez ca o sa ai o viata mai frumoasa acolo.

jo spunea...

pai ce?!nu stiai ca pe langa noi, astia care suntem alaturi de tine, mai sunt si "altii" langa tine!

Anonim spunea...

Chestia e, ca esti teafar. In situatia data, mai ca-mi vine sa spun ca asta nu-i deloc putin lucru. O fi avand Cineva alte planuri cu tine ? Cine sa mai stie... :)
Spor la goblen :)

Ioana spunea...

E absolut ultima data cand iti mai permit sa faci asta.

fedaykinn spunea...

Ioana: promit sa nu-ti mai cad..

Flipi spunea...

niciodată nu ştii unde te aruncă linia vieţii, cel puţin atâta timp cât nu ajungi un bodistava, sau cine ştie un muaddib capabil să calce pe valurile timpului...

ceea ce nu se poate modifica eşti tu, eşti miezul care modelează zilele după placul şi asemănarea ta, chiar şi atunci când nisipul frige şi ai tălpile goale!

Anonim spunea...

Asta mi-aduce aminte că acu' vreo 2 ani, pe aceeaşi şosea (aproape de Kogălniceanu de Tulcea), am nimerit (+Sam+mama) peste o maşină căzută pe-o parte în şanţ (şi anume în partea aia de şanţ cu parapet de beton înspre şosea), pen' că încercase să evite două tiruri care depăşeau în coloană. Omu' reuşise să evite primul tir, da' la al doilea n-a mai avut încotro şi a trebuit s-o ia pe câmp, ca să n-o ia în bot. Şi cum câmpu' era niţel cam sus faţă de şosea, maşina a căzut pe-o parte - şi anume pe stânga. Parapetul de beton şi oglina de pe stânga puteau să-i intre omului în tâmplă. A avut noroc, n-a păţit nimic. Îmi pare că cineva (omu' însuşi?) a sunat la poliţie, care i-a oprit pe tirişti nişte km mai încolo.

nicolle spunea...

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat -
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora!...
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!...

Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu...
Şi-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat -
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!...

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut...
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut...

Şi totuşi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!...

Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Şi-n loc s-o mai sărut -
Cum aş fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!...

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!...

Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tinereţea mea!...

niocolle spunea...

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat -
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora!...
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!...

Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu...
Şi-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat -
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!...

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut...
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut...

Şi totuşi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!...

Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Şi-n loc s-o mai sărut -
Cum aş fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!...

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!...

Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tinereţea mea!...

oana spunea...

Ioana are dreptate, ca pe Minulescu nu il inteleg in contextul de fata.

Exista o varsta a incercarii, experimentarii si descoperirilor, o varsta a jocurilor naive, o varsta a aventurilor, o varsta a invatarii si sedimentarii a tot ce ai trait si intalnit si o varsta a asezarii in tine - apoi ar mai fi o etapa - cea a transmiterii informatiei, a "intelepciunilor". :))
Ia si tu un loc :)