21.03.2010

Nour (Kanoun III)














E a treia oara in viata cand mi se intampla asta. Desi am avut parte de-un succes rasunator, am senzatia ca mi s-a luat ceva. Nu pot scrie povestea alergarii din desert. Pur si simplu nu pot. Nici partea a treia din Kanounn n-o mai pot scrie. M-a tot golit presa de informatii ("cum e sa fii singurul roman din Sahara Marathon?" - ce intrebare tembela) si, dintr-un act intim, numai al meu, m-am trezit oarecum dezbracat in mijlocul strazii. Pot doar sa va spun c-am trait opt zile de magie pura. 
Harun si-a castigat pariul. A alergat in desert, a baut ceai noaptea pe dune, a dormit sub cerul liber. Dar, pentru ca nici macar un pariu castigat nu e un pariu castigat, Harun a platit. Si-a ucis un demon dar, la fel ca-n mitul ala blestemat, i-au crescut la loc, doi. A fost, aidoma masculului de calugarita, devorat in timpul actului iubirii.
Harun e nauc acum, e gol. Kanounn, pasarea lui, e inca ranita. Faraad, batranul, ii spusese ca se hraneste din el iar el nu i se mai da. Iar pasarea n-o mai poate duce mult asa.
Povestea trebuia sa spuna cum Harun urma sa plece inapoi in desert, sa ucida hiena care-i ranise soimul. Stia deja c-o va gasi. Stia cum o va ucide, cum o va lasa sa se chinuie, rastignita in soare. Si cum Nour, avea sa-i spele mainile de sange, dupa ce se va intoarce acasa. 
Insa Nour, naluca, e pierduta acum, printre nisipurile altui desert. Nu, n-a fost abandonata de semenii ei, asemenea orbilor din legenda. Se va intoarce, numai ca...
Si hiena e chiar el. 

later edit: iar am baut din sticla in seara asta ...

9 comentarii:

Darael spunea...

Cine iti cere sa povestesti, nu stie nimic despre viata, dune, vant sau stele.... e doar un habauc ce vaneaza cuvinte.

Eu am trecut doar sa iti spun simplu: bine ai revenit.

Darael spunea...

PS> stiu ca am spus acum ceva timp ca suntem pregatiti pentru povesti... suntem pregatiti dar nu le cerem.... ele trebuie sa vina atunci cand e timpul lor....

ajnanina spunea...

multumesc de cele cateva fire de nisip fierbinte aduse pana aici.

povestea fie traita dupa cum doresti si visezi. apoi scrisa... sau in timp ce :)
iar daca te mai bantuie vre-un vis urat, scoate-l la soare.

ajnanina spunea...

intre timp, m-am multumit cu presa :)
nu, nu te-au dezbracat de tot.
iar de orgasmul de care pomeneai data trecuta n-a ajuns nimic la ei :)

fedaykinn spunea...

darael: multam mult, bine v-am regasit. si, da, ai dreptate, asa e.

ajnanina:cu multa placere. hmm, ma gandeam eu c-o sa scormoniti :)
fereasca d-zeu, asta ar mai fi lipsit, sa raman gol de tot in strada :)
cat despre visele urate ...

Mikka spunea...

Eiii... stiu cum e cu povestile. Uneori ele se tin acolo, inauntru, de firul pe care au coborat. Nu vor sa iasa, le e bine asa.
Alteori dau ocol, nu intra inca...
Si alteori Povestitorul e fara glas, inca umbland in minunare. Mai e pana sa se aseze usor firele de praf de stele. Ori firele de nisip.

Interesant desenul povestii din desert... Lasam pe Harun in liniste, sa i se aseze golul. Pe Nour, sa-si gaseasca intoarcerea.

... din sticla aia... ai baut tot, ca sa eliberezi duhul? :))

Flipi spunea...

E praful acela care iţi şterge orice lacrimă şi te face hipeacuzic şi oarecum preştient. Cu sau fără voie.

fedaykinn spunea...

mikka: mai stii, iti ziceam inainte sa plec, ca ma astept sa raman fara grai. eh, uite ca asta s-a intamplat. si da, praful asta se aseaza incet, alteori nu se mai aseaza deloc si ne bantuie...
hmm, da, am baut toata sticla, da' nu mai spune altora :))

flipi: hmm, stii tu ce stii, nu? mai lipseste mirodenia. sau nu lipseste :)

simf spunea...

pentru ca acum te descopar, via Mikka, si vrea sa stiu mai mult: http://fusaru.blogspot.com/2010/04/leapsa-cu-preferinte.html